Confesiunea 2.0

După ce Papa Benedict al XVI – lea a binecuvîntat rețelele de so-ci­alizare, luna asta a venit și rîndul aplicației pentru iPhone, iPad și iPod – Confessions. Pentru doar un do­lar și 99 de cenți, utilizatorii pot trece printr-o experiență virtuală de „E­xa­mination of conscience” (examina­rea conștiinței), în urma căreia să-și dea seama care le sînt adevăratele pă­cate, după care pot păși pe calea po­că­inței.

Aplicația te ajută și să ții o evidență a păcatelor comise în trecut. Poți fi atent astfel la minciunile din ultima vreme, dacă-s prea multe, să compensezi cu cîteva înjurături sau o palmă, două. Mai mult, cu ajuto­rul acesteia poți face o examinare aten­tă a propriei conștiințe, pe baza mai multor factori precum vîrstă, sex sau statut social, ca să vezi la urmă dacă ești sau nu un bun catolic și ce se poa­te face în privința asta. Însă scopul acesteia nu este acela de a înlocui obi­ceiul clasic ci, din contră, de a-i încuraja pe cei care au descoperit că-s certați cu divinitatea să se îndrepte către cea mai apropiată cabină de spo­vedanie.

Ca să fie totul conform standar­de­lor Bisericii Catolice, cîțiva pre­oți au contribuit la conceperea aplica­ției. Atît proiectanții acesteia, cît și reprezentanți ai clerului de­cla­ră că sînt bucuroși de această inovare, mărturisind că o consideră un pas că­tre apropierea catolicilor față de mîn­tuire. Într-un fel, era de aș­tep­tat. Da­că domeniul profanului a cîștigat atît de mult de pe urma lumii digitale, mai ales prin por­no­grafie și alte si­te-uri pe care nu le vom men­țio­na aici, de ce să nu profite și în­ge­rii buni de inovările aduse de teh­no­logia ul­ti­melor cîteva de­ce­nii? În cu­rînd vom putea asista la slujbe prin live-stream­ing, vom aprinde lu­mî­nări pentru vii și morți online iar po­melnice, din cî­te am înțeles, deja se fac pe Internet.

Nu spun că-s neapărat de con­dam­nat sau de blamat astfel de ini­ți­ative și aplicații, doar că unele ex­pe­riențe, fie ele sacre sau profane du­pă anumite standarde, oricît de ex­pan­sivă-i lumea digitală, sînt mai de­grabă păstrate pentru viața reală. Și oricît de deschiși la minte am fi, e ciudat să ne închipuim un om de afaceri, în pauza dintre două în­tîl­niri, cu iPad-ul în mînă scuzîndu-se „vin imediat, mă spovedesc”. Dar nu-i to­tul spre rău. Aștept ziua în care voi putea să comand Lumină de pe In­ternet, să nu mai fie nevoie să merg noaptea la Biserică și să-mi dea foc vreun golan la geacă.

Ioan STOLERU