Dansul din jurul ceaunului

Călătoresc în căruțele alea mari, acoperite cu pînza albă roasă la col­țuri și peticite în zeci de culori. Mă­nîn­că mămăligă la ceaun și au cî­te­va dintre cele mai frumoase dansuri din lume. Dacă te prind la ei, nu scapi fără să te omenească și să îți spună o vorbă bu­nă, dar înainte de ultima strîngere de mînă îți dau și în cărți. Așa afli că trebuia sa te căsătorești pî­nă la 25 de ani ca să ai copii și că da­că nu mergi săp­tă­mînal la biseri­că te paște păcatul celor 1000 de draci.

Le admiri de fiecare dată salbe­le de bănuți de aur care reflectă soare­le mai ceva ca dinții cît pepite întregi din metalul prețios. Zîmbesc mult și îți scuipă la picioare dacă încerci să le dai bani sau să îi ajuți. Sînt prin­tre cele mai mîndre popoare din lume. Nu recunosc niciodată că fură dar zîmbesc șugubăț cînd îi întrebi: cînd nu au mîncare, mai împrumută și dacă găsesc tablă, cabluri și meta­le aruncate și le însușesc. Așa și-au strîns averea.

Tradiția le-o povestesc doar ce­lor suficient de norocoși să le stea alături la un foc de tabără. Pasată din generație în generație, adevărul are voie să îl spună doar cel mai bătrîn bu­­li­bașă, aidoma filmelor indiene cu care am crescut de cînd eram mici.

Ei sînt țiganii noștri, țiganii Ro­mâ­niei și țiganii Europei. Nu sînt cei care mănîncă lebede, care au fost inspirație pentru bancuri despre sa­lu­turile românești (S’il vous plaît, monsieur!) sau care sînt deportați în valuri din țările occidentale. Ei au fost cei care au strîmbat din nas cî­nd o mînă de bulibașe „de oraș” au ce­rut să li se schimbe numele în rromi, dar au acceptat tacit: ei sînt primii ce­tă­țeni europeni, nu sînt legați de glia românească.

De pe 3 decembrie însă, ade­vă­ra­ții țigani ai României au schițat un zîmbet. Guvernul țării a revenit asupra deciziei luate împreună cu pre­ședintele în urmă cu cîțiva ani, după ce au creat cu mîna lor haosul de imagine în care se află țara noastră: puțini cetățeni ai spațiului european fac diferența între român, rrom și țigan. După cum spunea și pre­șe­dintele Traian Băsescu la începtul lunii septembrie, la o emisiune la Radio România Actualități: nu se mai înțelege dacă rromii sînt o mi­no­ri­tate, e etnie predominantă sau ma­joritatea populației României.

În căutarea hipercorectitudinii în relația cu minoritățile am ajuns să derutăm tocmai comunitatea europeană pe care încercam cu disperare să o impresionăm. Doar țiganii au rămas cu ale lor. Vînd în continuare ceaune făcute la focurile de ta­bă­ră sub clar de lună și își etalează dinții colorați necunoscuților, la răs­­cruci de drumuri. Ei nu vor veni cu avionul lui Sárközy în țară.

Cătălin HOPULELE