De dragul presei scrise

Dacă aș avea bani, în România, mi-aș face un ziar. Fără așteptări prea mari, cu public țintă bine stabilit și cu o promovare mai scumpă decît profitul pe care am să îl scot în zece ani din vînzarea hîrtiei imprimate.

Da­că aș avea bani, mi-aș aduce pe salarii decente cei mai activi și ti­neri jurnaliști, pe care încă nu i-a muș­cat mania analizei politice, decît la nivel ironic, satiric și auto-com­pă­ti­mi­tor. Dacă aș avea bani mi-aș face redacția în Iași sau în Timișoara. Cum practica de astăzi în domeniul actualității este să suni din redacție purtătorul de cuvînt și să scrii știrea, la ce mai am nevoie să cheltuiesc ba­nii pe chirii, benzină și să mă îngrop într-o junglă de beton? Din Ti­mi­șoa­ra aș putea ajunge în tot vestul țării cu ușurință, să le aduc oamenilor po­vești despre alții ca ei, despre cum se trăiește, bine sau rău, într-un colț al țării în care presa încă nu a răzbit. Și chiar dacă n-aș avea bani, tot aș face-o apolitic.

Ziarele care nu au bani, le ve­deți acum pe tarabe. Stau lenevind sub soarele de primăvară, fiind în sta­re să-și vîndă și sufletul pentru un colț de publicitate sau o bucată de mai mare din felia celor 10% care mai cumpără ziare. Iar cei care încă mai au suflu, care mai știu să facă te­ren și care se mai ostenesc să îl fa­că, se înfundă în redacții, pleacă afară, devin freelanceri sau se retrag cu onoarea intactă. Dacă aș avea bani, pe ei i-aș salva primii.

Pe tarabele din România există însă o gură de oxigen și o gură chiar curajoasă, care, de curînd, și-a um­flat pieptul și mai tare. Adevărul, cel mai bine vîndut ziar de tip quality din țară, s-a legat la ochi și a pășit pe un lac de căr­bu­ne încins. Mai pe scurt, s-a lansat pe o piață în creștere, vo­la­ti­lă, dar pu­țin populată la noi și în lume. Este singura publicație din Ro­mâ­ni­a care, de curînd, se vinde și pe iPad, pentru cîțiva eurocenți. Dez­ba­terile despre nebunia sau viziu­nea celor de la Adevărul s-au adîn­cit și în momentul în care aceștia au anunțat că, pe cît de curînd posibil, vor avea și o echipă editorială care se va ocupa strict de acest segment.

Întrebările lăsate de aceștia din urmă însă curg lanț. Cîți români au acces la tablete și cîți dintre cei care le cumpără le folosesc pentru a citi ziare? Cei din străinătate cu atît mai puțin. De ce să plătești pentru un con­ținut pe care îl găsești 80% pe on­line? În vraiștea și criza în care se găsește acum presa din România, A­­devărul a avut curajul, sau nebu­ni­a, de a scoate capul la su­pra­fa­ță. Ră­mîne de văzut dacă ajunși acolo, vor găsi soarele sau îi va lovi grin­dina.

Cătălin HOPULELE