Din însemnările unui jurnalist frustrat
Șah-mat 26 mai 2011 Niciun comentariu la Din însemnările unui jurnalist frustrat 4Citind ediția aniversară din „Opinia” și mai ales interviurile cu vechii „opiniști”, m-a încercat și pe mine nostalgia vremurilor de altădată. De altfel, atunci cînd sînt complet dezamăgită de textele mele actuale iau la răsfoit arhiva de „Opinii” și adesea am impresia că unele texte care îmi poartă semnătura par scrise de o mînă străină. Știu că generația absolvenților de jurnalism de la Iași se vede altfel de acolo și, cu părere de rău că „sparg gașca”, aș vrea să vă înfățișez o altă față a presei centrale.
Chiar dacă mulți dintre noi și-au găsit repede un loc în redacțiile marilor ziare, grație în mare parte renumelui „Opiniei studențești” și a textelor scrise în timpul perioadei de practică, sîntem cu toții (eu una nu cunosc excepții!) niște inadaptați. Au fost de ajuns trei-patru ani de zile pentru a ne scădea elanul inițial sub cota de avarie. Am dat aici de superiori pentru care noțiunea de muncă pe teren înseamnă pierdere de timp. Am dat peste liste de „clienți” pe care nu trebuie să îi supărăm atunci cînd scriem un articol.
Am ajuns să scriem știri comandate care ascund publicitate mascată și „articole de susținere” care atrag automat pe pagina din dreapta o machetă de publicitate. Am dat peste jurnaliști mîncăi, ce se reped la bufetul rece și la punga cu cadouri, înainte de a se încheia conferința de presă. Am dat peste firme de publicitate care pasează în redacție jobul unei echipe de copywriter-i: „avem o campanie care trebuie să se învîrtă în jurul ideii de lămîie! Puteți veni cu niște idei de articole???” și mai nou, am dat peste o nouă specie de gazetari care sînt peste tot și le știu pe toate: bloggerii.
Tot mai des, atunci cînd mergem la un interviu, sîntem priviți cu suspiciune și personajele articolelor noastre își cer dreptul de a da BT (n.r.: bun de tipar) pe ce scriem despre ele. Multe dintre ele au motive întemeiate! Noțiunea de deontologie și conflict de interese au fost de mult îngropate și nu durează mult pînă aruncăm la coș principiile sănătoase învățate pe băncile școlii. Tot ce părea scandalos și lipsit de verticalitate ajunge să fie normalitate.
Nu ocupăm funcții importante în ierarhie, iar atunci cînd o vom face, vom fi prea spălați pe creier ca să mai schimbăm ceva. Ne spunem frustrările la o sticlă de bere (pentru că mai mult nu ne permitem – o altă realitate a presei actuale: salariile mizere) și căutăm metode de evadare, în timp ce de pe buzele noastre zboară adesea fraza: „aș face orice, dar să nu mai aud de presă!”
Nu e de mirare că ne agățăm cu nostagie de amintirea nopților petrecute pe tastatura tocită de la „Opinia”, acolo unde singura ambiție care ne mîna era aceea de a scrie texte de calitate, cu structură, subiect și personaje puternice. Așa că bucurați-vă cît mai puteți de libertate!
V-o spune cineva care a nimerit într-una din cele mai civilizate redacții din capitală.
Alina BĂISAN
Adaugă un comentariu