Două invitații la cinema

Șah-mat Niciun comentariu la Două invitații la cinema 0

Să aduci oameni la cinema, în lo­cu­rile în care obișnuința de a vedea fil­me pe ecran mare a dispărut, echi­va­lea­ză cu a cuceri Everestul. Efortul e ma­re și deznodămîntul e incert. Într-un oraș ca Iașul, cu circa 70.000 de studenți, ci­nematografele ar trebui să duduie la fiecare proiecție, însă filmele rulează cel mai adesea ca la vizionările priva­te, cu cinci spectatori rătăciți prin sală. De ceva mai mulți plătitori de bilete au par­te multiplexurile, însă, dacă luăm în cal­cul numărul potențial de spectatori, a­vem viziunea hollywood-iană a unui mic dezastru.

Prin urmare, să lansezi două invita­ții la cinema în aceeași săptămînă în­seam­­nă să dai dovadă de naivitate ori de optimism exagerat. Sau de ambele. Așa­dar, dragi studenți, în așteptarea ce­lor două filme pe torrente, vă invităm să le savurați în toată frumusețea lor la cinema. De vineri, „Autobiografia lui Ni­colae Ceaușescu”, în regia lui An­drei Ujică, și „Portretul luptătorului la tinerețe” al lui Constantin Popescu vor rula la Cinema Victoria.

Andrei Ujică își va prezenta personal filmul, vineri seara, și va sta la dis­cuții cu spectatorii la finalul proiecției (sesiunile anterioare de Q&A s-au prelungit la București pînă aproape de miezul nopții).

„Autobiografia lui Nicolae Cea­u­șes­cu” are un destin fantastic și aici, și în afara țării, și va rămîne în istoria ci­ne­matografiei ca unul dintre filmele ca­re a schimbat percepția asupra felului în care imaginile de arhivă pot vorbi des­pre trecut. Regizorul construiește por­tretul dictatorului folosind imagi­ni­le de propagandă pe care el însuși le-a ce­rut și aprobat și dovedind că, în sta­rea lor pură, conțin propria contra­dic­ție.

Conducătorul mingii de volei

Pelicula se întinde ca un film mut, tra­versat din cînd în cînd de discursuri sau de melodii, fără comentarii sau voice-over. Nici nu e necesar să știi, în schema mare a filmului, cine sunt personajele din jurul lui Ceaușescu; ob­se­­dan­tă e senzația că ficțiunea în care a trăit el 25 de ani a fost întreținută de a­pla­uzele a milioane de oameni. Că fi­e­care dintre contextele în care îl vedem salutînd, vorbind, primind flori și strîn­geri de mînă seamănă cu o punere în scenă, o butaforie în spatele căreia se află cablurile, mașinăriile și oamenii ca­re asudă trăgînd sforile. Uluitoare este și magnitudinea cultului personalității în țările comuniste: Kim Jong-Il este un adevărat maestru al grandorii. Într-una dintre vizitele oficiale în Coreea de Nord, milioane de coreeni au format cu trupurile lor un imens show de propagandă care l-au lăsat mut pe Cea­ușescu (la întoarcere în țară, a încercat să-și imite maestrul).

Momentele în care Ceaușescu iese din rolul de conducător (pe care-l joa­că foarte profesionist, dat fiind bagajul li­mitat) sînt rare: cînd își îmbrățișează afectuos fiica, cînd joacă (prost) volei, cînd înoată cu Elena, cînd mîngîie un cîine sau stă de vorbă cu țăranii. Lui Cea­ușescu i s-a împlinit, se pare, do­rin­ța: posteritatea va trebui să se mul­țu­mească cu imaginea sa de tablou.

Tot despre o parte importantă a istoriei vorbește și „Portretul lup­tă­to­ru­lui la tinerețe”, debutul în lungmetraj al lui Constantin Popescu. O pro­ducție dificilă, cu 130 de actori și 400 de figuranți, „Portretul” încearcă să re­dea cu destulă fidelitate lupta partiza­ni­lor anticomuniști din gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu, în anii ’50. În nu­me­le unei idei și a speranței că salvatorii (americanii) vor înlătura noul re­gim comunist, cei 12 tineri (aproape toți studenți) și-au făcut rost de arme și au urcat în Munții Făgăraș, unde au re­zis­tat vreo 7 ani în condiții extrem de grele. Singurul care a supraviețuit, Ogo­ranu, a trăit ascuns timp de 27 de ani în pivnița unei case, și a murit la trei săptămîni după ce a aflat că se va face acest film. Următoarele două episoade din această trilogie vor vorbi despre Eli­zabeta Rizea și frații Arnăuțoiu. Subiectul este delicat și primele pro­tes­te împotriva lui au venit la Fes­ti­valul de la Berlin (unde filmul a avut premiera), cînd s-a cerut încetarea pro­iecțiilor pentru că filmul ar glorifica un fost legionar. Cei care protestau își ruinau propriile argumente re­cu­nos­cînd că, de fapt, nu văzuseră filmul.

Florentina CIUVERCĂ

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top