Facultatea fără prieteni

Rog cititorul student să facă un exercițiu de gîndire și să-și amintească numele complet a cinci colegi din altă grupă decît cea a sa și să încerce să le asocieze cu figurile. Cam greu, poate, pentru cei care nu obișnuiesc să lipsească de la seminariile lor și să recupereze apoi cu ceilalți. Și mai greu va fi la un an după absolvire, moment în care contează doar numele, ziua de naștere a șefului și ce fel de whisky bea sau ce țigări fumează.

Mai mult decît formare teoretică și practică, facultatea ar trebui să formeze și-un anumit spirit de colegialitate și lucru în echipă, că doar n-om pleca fiecare să lucrăm singuri în birouri pe 600 de euro și-un bon de masă. Și nu mă refer la colegialitatea falsă din liceu, unde mai mult din obligația de a veni zilnic la școală se formează un pseudo-colectiv. În schimb, am impresia că pe măsură ce trec generațiile, facultatea te învață cum să fii mai competitiv, nu în sensul pozitiv, cum să îi lingușești pe profesori pentru note și o eventuală indulgență la vreun examen, cum să aprobi orice spune un cadru didactic, zîmbindu-i frumos cum să te cerți cu colegi la prezentări la seminarii pentru a părea deștept și „implicat” și cum să iei bursă.

Acum două veri am fost la întîlnirea de 40 de ani de la absolvirea unei serii a Facultății de Electrotehnică și foștii studenți aproape au umplut un amfiteatru al Politehnicii. Tot evenimentul a durat trei zile, cu vizite pe la universitate, mese festive și petreceri. Noi vom fi norocoși dacă reușim să organizăm un curs festiv decent sau dacă vor veni mai mult de jumătate dintre cei din an la banchet. Învățăm cîte trei sau patru ani cum să ne săpăm unii pe ceilalți și cum să dovedim că sîntem mai buni decît cei din banca din spate și-apoi ne-ntrebăm de ce nu mai știm ale cui sînt numerele de telefon din agendă. La banchet, cei care merg, se strîng în brațe, plîng, dansează și își promit că nu se vor uita niciodată, iar a doua zi, cînd se trezesc din beție, uită de promisiuni și de cursurile la care n-am fost, mai ținem minte doar cîți bani am dat pe organizare.

În fond, după ce absolvim nu ne mai leagă decît o poză pe treptele Universității și cîteva liste cu puncte și credite, uitate prin sertarelele secretarelor.

Ioan STOLERU