O arhivă de cuvinte fără preț

Abia începusem să vorbesc cînd, în vocabularul meu intrase, pe filieră maternă, expresia „Nelule, dă dracu’ radioul ăla mai încet că ne arestează aștia”. Tata era militar, la aviație, și cum venea de la aerodrom își lipea urechea de cutia de lemn lăcuit din care se-auzeau mai întîi niște sunete parazitate, comparabile cu „puricii” din televizor.

Numai că, lucrînd zilnic pe un aerodrom militar, urechile tatei fuseseră maltratate de zgomotul motoarelor cu reacție ale Mig-urilor. Așa că nici nu-și dădea seama cînd sonorul era dat la maxim, iar vocile venite pe calea undelor se-auzeau, în clar, de-afară. Mai adaug, în tot contextul, că locuiam la parter și era ora la care, în fiecare zi, negreșit, se strîngeau vecinii ciorchine în fața blocului la o bărfă.

Nu-mi amintesc ce se auzea din aparatul ala vechi, mare lucru nu înțelegeam, dar știu că n-aveam voie să reproduc nimic cînd ieșeam din casă. Cum de fapt orice discuție „din casă” mi-era interzis să o amintesc „afară” sau la școală. Așa erau vremurile și asta era cam prima lecție de viață pe care o primeai după ce învățai să vorbești. Apoi, cînd am început să înțeleg ce asculta, de fapt, tata, era la puțin timp după Revoluție și n-am mai avut nevoie. Am rămas cu micul regret că, după ce am început să-i înțeleg importanța nu mai aveam de ce să ascult Europa liberă, căci despre asta era vorba, iar farmecul ascultării în clandestinitate a unui radio dispăruse. Venea era televiziunilor pe cablu, a zecilor de filme și a programelor de divertisment de pe canalele italiene Italia 1 sau Canale 5.

„Europa liberă, Aici!”

Acum, cînd mi-am amintit de Europa liberă, mi-am dat seama și cîte expresii am pierdut pe drumul spre maturizare. Din cînd în cînd mă surprind că-mi scapă din gură în fața unor oameni care nu le mai înțeleg nici istoria, nici semnificația și importanța. „Stai cu ochii ca pe butelie”, „ține loc la coadă”, „găsești la aprozar”, „s-a luat curentul”, „merge ca rața” (nu aia de la bancă ci autobuzul) sau “a fugit din țară”. La toate astea m-am gîndit sîmbătă, cînd am urmărit Gala „Europa liberă, Aici!”, teledon prin care o parte dintre foștii redactori ai celebrului post de radio au încercat să adune banii necesari pentru a aduce în România arhiva Europei libere.

Și mi s-a părut, pe tot parcursul teledonului, că la fel ca în cazul expresiilor enumerate mai sus și „Europa liberă” și-a pierdut, odată cu schimbul de generații, semnificația care a făcut-o cel mai temut dușman al lui Nicolae Ceaușescu.

Mărturii pentru detalii neprețuite

Este o nedreptate față de poate singurul „document” jurnalistic de dinainte de 1989 necontaminat de propaganda comunistă și cenzură. Influențat da, pentru că asta era tema principală a jurnalelor de la început pînă la sfîrșit, dar necontrolat. Un detaliu de o neprețuită importanță într-o perioadă în care nimic nu mai era întreprins, în România, și mai ales în presa din țară, fără aprobarea partidului comunist.

Pe pagina de internet creată pentru a aduna banii necesari pentru cumpărarea arhivei Europa liberă, www.100000romani.ro, se găsesc zeci de mărturii ale unor oameni care povestesc ce a însemnat pentru ei acest post de radio. Am adăugat și eu una pentru că, pentru un asemenea demers, nimic nu este nesemnificativ.

Liviu IOLU