Povești din parc

E un tip în rondul din Podu Roș, în fața Băncii Transilvania (probabil cîțiva dintre voi îl știți) care în fiecare zi stă și cîntă la chitară, ca să facă un ban cinstit, bi­ne­înțeles. Mai puțin cînd plouă. Bine, „cîntă” e mult spus. Doar lo­vește strunele într-un ritm pe care numai el îl cunoaște.

Adică fără nici o noimă, le lovește și atît. Și are un sistem foarte simplu și eficient de a păcăli lumea. Cînd treci pe lîngă el, îngaimă un „uuu” sau „ăăă”, ca și cum ar cînta un refren de melodie. Și cum nimeni nu e atent în mod special, puțini proba­bil își dau seama că asta e tot ce face.

E amuzantă și nevasta lui, care mai vine din cînd în cînd să-i adu­că de mîncare. Mahalagioaică de profesie, genul de femeie care în tinerețe bea bere la bidon și spăr­gea semințe în stație la 41, se ia în gură cu oricine e deranjat de „profesia” soțului. „Da’ de ce să nu stea aici? De ce? Dacă nu are de muncă, atunci să iasă și să pres­teze, da’ nu?”, se rățoiește aceasta, stînd pe bancă, în fața lui, și urmărindu-l. „Și ce dacă? Se descurcă, se descurcă”, se ceartă fe­meia cu cine apucă sau are chef.

Trist sau ironic e faptul că nu-i nimic în neregulă cu el. Are undeva între 40 și 50 de ani și aparent nu-i lipsește nimic din punct de vedere fizic, ba pare chiar voinic. Poate e doar leneș, pentru că nu numai că, pe lîngă faptul că nu își găsește un serviciu serios, nu în­va­ță să cînte la chitară, dar nici mă­car nu îi schimbă corzile. Ul­tima oară cînd am trecut pe lîngă el avea numai două.

Probabil la fel de ironic e faptul că singura diferență dintre omul nostru și mulți dintre „artiștii” de azi, fie că-s cîntăreți care se întrec în cover-uri și experimente du­bi­oa­se sau desenatori care aruncă cu, mă scuzați, rahat pe o bucată de ziar și se numesc avantgardiști, e gar­de­roba.

Cu toate astea, lumea trece și cîțiva îi dau și bani. Așa cum îi dau și violonistului de pe Copou sau băieților care mai cîntă din cînd în cînd în pasaj la Unirii, lîngă magazinul de lenjerie in­ti­mă. Și ne mai mirăm de ce citim în presă că străinii consideră Ro­mâ­nia cel mai frumos parc natural al Europei.

Ioan STOLERU