Promenadă cu travesti
Șah-mat 2 iunie 2011 Niciun comentariu la Promenadă cu travesti 1Anunțată pe afiș pentru miercuri, cu ora de întîlnire stabilită la 12, în fața Palatului Culturii, Plimbarea cu Chirițele (tur pietonal de oraș) a fost mutată la 10. Prevăzător fiind, am sunat cu o oră înainte să verific din nou coordonatele evenimentului, doar ca să aflu că deja grupul străbătuse jumătate din distanță. Am presupus, pînă la urmă corect, că turul ajunsese prin Piața Unirii. În cinci minute eram deja acolo.
De n-ar fi fost tipul înalt, brunet și slab din mijlocul pieței, îmbrăcat într-un compleu cafeniu de tafta groasă pînă mai sus de glezne, cu pălărie albă și evantai, aș fi putut rata lejer rendez-vous-ul. Mica adunătură eterogenă luase o pauză sub soarele dogoritor de ora 11. „Fă-mi și mie o poză cu Chirița înainte să plece”, și-au dat ghionturi cei doi bărbați care chiar erau turiști. Bătrînelul sprijinit în toiag și-a dat pălăria pe spate, s-a uitat cu ochi mari împrejur și s-a luat după frăția Chiriței, pornită spre pietonala Lăpușneanu. Doar că travestitul a tulit-o înainte, sub privirile foarte mirate ale trecătorilor. „Dragoș a plecat să se schimbe”, a transmis la telefon prezența cu adevărat feminină, din partea organizatorilor.
Ghidul, o fată scundă și cu vocea pierdută printre crăpăturile din asfalt, a încercat să recite istoria străzii de pe o coală de hîrtie: „Ulița Sîrbească a fost una dintre cele mai circulate artere ale Iașului. Acest fapt se datora magazinelor și localurilor elegante care, prin mărfurile lor de calitate, atrăgeau permanent clienții și ofereau bună dispoziție”. Apoi a îngăimat mai mult pentru ea cîțiva ani și nume de boieri francezi, așezări și alte lucruri vechi, din care am prins doar fragmente: „berăria Bragadiru, cofetăria elvețianului Tuffli, muzică clasică”.
Monoloagele Chiriței
Ajunși în față la Corso, și ea „terasă veche, cu tradiție”, muzica house era la ea acasă. Nici pe departe atmosfera feerică creionată de ghid. Astfel că mirarea celor doi turiști se putea citi în distanța tot mai mică dintre sprîncene. Doar anticarii și cărțile lor întinse pe caldarîm mai păstrau din „atmosfera de uliță culturală a capitalei Moldovei”, descrisă cu voce tot mai stinsă de domnișoara cu hîrtii și ecuson în piept.
Scurta vizită pe singura alee cu adevărat pietonală din Iași s-a încheiat în fața Galeriilor Grumăzescu, cu un monolog ținut de altă Chiriță într-o moldovenească aproximativă, dar în același costum de tafta groasă, acum pînă mai jos de glezne.
Alex VARNINSCHI
Adaugă un comentariu