Scrisoarea lui Kubrick

În 1968, Stanley Kubrick avea ar­mata română la picioare. 50.000 de sol­dați erau gata să treacă granița (!) în Iu­goslavia și să facă pe oștenii lui Na­po­leon (înainte ca Sergiu Nicolaescu să-i poarte prin bătăliile lui Mihai Vi­tea­zul), în „cel mai bun film realizat vreodată” – după cum anticipa oarecum au­to­i­ro­nic regizorul.

„Napoleon” urma să fie gran­dios, spectaculos, costisitor, și ur­ma să mute cîteva divizii întregi de militari români în afara statului comunist. Re­gi­mul lui Ceaușescu fusese de acord să primească doi dolari pe cap de soldat, pe zi, la filmări, cu trei dolari mai pu­țin decît statul iugoslav, unde se aflau pă­mînturile pe care scrupulosul Stanley Kubrick le găsise foarte ase­mă­nă­toa­re cu cele de la Waterloo. În cele din ur­mă, Iugoslavia s-a opus unei astfel de „invazii”, fie ea și în scopuri cinema­tografice nevinovate. Dintr-o dată, „Na­poleon” se poticnea, cum avea s-o fa­că pînă la sfîrșitul carierei sale de „cel mai bun film niciodată realizat”.

Materialul de studiu al lui Stanley Kubrick pentru această producție epi­că de proporții se află depozitat în 88 de cutii (citise circa 500 de cărți despre subiect), cele mai importante documen­te fiind incluse în volumul „Stanley Kubrick’s Napoleon: The Greatest Movie Never Made” (Napoleon, Stan­­ley Kubrick: Cel mai mare film care nu s-a mai filmat) de Alison Castle (o incursiune foarte interesantă pentru c­i­nefili). Trei ani mai tîrziu, cu gîndul la armata română dispusă să lupte în fața camerei de filmat și cu bugetul redus du­pă retragerea MGM din producție, Kubrick îi scria unui asociat o scri­soa­re în care propunea mutarea plato­u­ri­lor în România. Un document interesant, ale cărui ramificații merită studiate în arhivele statului comunist, suprinzător de deschis la planurile grandioase ale unui cineast „imperialist”.

20 octombrie 1971

1. Propun să încheiem un contract pentru a filma „Napoleon”, bazat pe următoarele premise:

2. Voi scrie un nou scenariu. Nor­mal, în cei doi ani care au trecut de cînd l-am scris pe primul, mi-au venit idei noi.

3. E imposibil de spus ce voi face exact, cu excepția faptului că mă aș­tept să-mi iasă cel mai bun film reali­zat vreodată.

4. Buget de 4 milioane, sub linie. O parte din el, de circa 1 milion, de chel­tuit în România, pentru scenele mari.

5. Interioarele și exterioarele mici vor fi realizate în locații, cu o foarte mică echipă franceză, ca pentru documentar. Ideea e să facem economie, să filmăm cu lumina naturală ca să-l fa­cem să pară real (ca la „Portocala me­ca­nică”) și să exploatăm interioarele deja decorate disponibile în Franța.

6. (…) nici un alt mare star nu intră în discuție. Sugerez actori de un calibru impecabil, ca Patrick Magee (Mr. Alexander în CWO), iar alții sînt deja disponibili la prețuri de rezona­bi­le, de non-staruri.

7. Aș aborda metoda de producție în trei părți „stop și mai departe”. Fil­me­le mari întîmpină probleme pentru că se fac planificări uriașe înainte și cînd încep filmările, planificările încetează. Ș responsabilitățile de zi cu zi. Ideea ar fi să avem așa:

1. O parte filmată cu 10 oameni, interioare în Franța. Lumină naturală și simulată.

2. Stop și refacem planul pentru x interioare modeste și x – y număr de oameni.

3. Exterioare mari în România: bă­tălii, marșuri, revoluție. Fiecare sec­țiune va fi planificată înainte, dar va fi suficient timp să rediscutăm tot între fi­ecare dintre părți. Tot personalul, cu excepția lui x, y, z, va fi lăsat liber. Contractele cu actorii vor prevedea toate astea.

(…)

11. Lucruri de făcut imediat: permi­siunea de a filma în Franța, în­țe­le­ge­rea cu România, de căutat locații în Franța și România, scenariu, bani în plus pentru scriitori și drepturi asupra cărților.

Florentina CIUVERCĂ