Viață roz, de cămin

S-ar putea ca, după publicarea acestui text, să îmi iau zborul din căminele universității, cu surle și trîmbițe, ca un student ne­mul­țu­mit căruia i se ia darul. S-ar putea să mă trezesc cu o vizită inopinată din par­tea mai marilor noștri în buza dimineții și să fiu nevoită să îmi burdușesc gențile cu hainele și cănile preferate, dar m-am cam să­turat să stau la coadă pentru a fier­be niște apă la bucătăria din că­min. Pentru că asta e ceea că mă deranjează de aproape un an încoace: robinetele de la care curge doar apă rece, aragazurile nefunc­ți­o­na­le de la bucătării și faptul că în week-end trebuie să spui rugăciuni îna­in­te de a păși într-o cabină de duș.

Ca să nu apară nelămuriri, e vorba de căminul C8, deși pun pa­riu că situația nu-i este specifică. Acolo, deși n-am numărat niciodată camerele de pe un palier, e mereu coadă la bucătărie, de  zici că se dă ceva gratis. Mai ales în timpul ore de vîrf, cînd se întorc studentele de la cursuri. De ce? Pentru că din opt ochiuri puse la dispoziția „bucătăreselor”, doar pa­tru sînt utilizabile, cele mai mici și mai pricăjite, la care trebuie să te rogi mai mult de o oră dacă vrei să mănînci o ciorbă. Bănuiesc că celelalte au fost deconectate din rațiuni pur economice, dar nu cre­deți că e frustrant să stai la coadă minute bune pentru o omletă, de pildă? Pînă îți vine rîndul, îți trece cheful de gătit și, mai curînd, traversezi strada pînă la Fornetti.

La baie, altă poveste. Din aceleași rațiuni, îndrăznesc să cred, la mai puțin de jumătate din chiuvete curge apă caldă. Dacă vrei să îți speli niște haine la lighean, ești nevoit să faci inventarul lavoarelor de sub robinete întîi. Mă rog, uneori e amuzant, la început chiar te pufnește rîsul, iar pînă la finele anului, ajungi să le știi pe de rost. Totuși, se putea face acest lucru mai organizat, printr-un anunț, de exemplu, care să te lămurească din start. La fel se putea rezolva și pro­blema cabinelor de duș și a toa­le­telor, în care nu se poate păși în zi de duminică. Un „în week-end fa­ceți baie la prieteni” elucida dilema.

Să nu mă înțelegeți greșit. De­și stau destul de puțin în cămin, știu că studentele nu au aripioare de îngeri și gafează uneori chiar în mod rușinos. În plus, unii portari sînt chiar drăguți. Dar, știți vorba aia: mereu este loc de mai bine.

Lina VDOVÎI