Vreau să vă imaginați o zi fără cer. O zi în care toți norii au coborît printre oameni și un soare prăbușit a incendiat pămîntul. Închipuiți-vă și un strigăt înăbușit care ar face să erupă din miezul umanității o lavă de lacrimi. Veți vedea o națiune care își arborează numele pe un stindard al solidarității […]
A unsprezecea poruncă pentru studenți e „să fii viu”. De aceea pentru ei păcatele se numără altfel. Nu în baza zece, ci în baza doi. În lucruri trăite și în lucruri irosite. Studenții ori au, ori n-au. Ori vor, ori nu vor. Ori au chef de ceva, ori n-au chef. Ori simt, ori nu simt. […]
Nu mai semănăm unii cu alții. Aflați doar la cîteva generații distanță, avem fiecare chipul experimentului educațional, ce ni s-a suprapus numai în răspăr peste o etapă sau alta a formării. Învățăm diferit, gîndim diferit, ne reprezentăm ideea de școală diferit. Avem fața mofturilor și orgoliilor conjuncturale ale unui minister care și-a încurcat denumirile cu […]
Să vină armate de europeni să ne arunce în aer granițele trasate de blestemul nedreptății. Să ne intre ghimpii istoriei în carnea mîinilor pînă cînd reușim să dăm tot fierul brodat cu sînge dintre noi la o parte. Să cadă zidurile ce ne-au separat neîngăduit de brutal cu cel mai mare răsunet din toate timpurile. […]
Repetenția nu mai e grija nimănui. Nici a profesorilor, nici a studenților. În fond, sistemul îi permite unui restanțier să lungească pelteaua nepromovării pînă în ultimul an de facultate; fie el cu numărul trei sau cu numărul șase, prins în sistemul Bologna sau nu. Nici nu mai contează care e pricina restanțelor: sărăcia sau frauda. […]
A-ți da licența e ca și cum ai cumpăra un kilogram de cartofi. La îndemînă, destul de ieftin și îndeajuns de sățios încît să-ți alunge perspectiva sumbră a zilei de mîine. Asta pentru că, odată depășit momentul absolvirii, e ca și cum te-ai regăsi fără un prea mare efort cu sacii în căruță și pornit […]
Sesiunea ne aduce în pragul disperării. Profesorii par absurzi, examenele ne sînt așezate parcă dinadins în zile consecutive, xeroxurile sînt înțesate de prioritățile „altora” iar cărțile de la bibliotecă au devenit indisponibile. Aproape că ne vine să ne spînzurăm de ața de la covrigii care ni s-au răcit pe birou fiindcă n-am apucat să-i mîncăm […]
Am fi uitat prenumele lui Cuza dacă în Iași nu ar fi existat o universitate care îi poartă numele. Poate ne-am fi amintit doar imaginea din manualele de istorie din generală, care ni-l înfățișau drept un boier cu cioc, mîndru. Cei mai silitori dintre noi se poate să fi ținut minte și titlul povestioarei hazoase, […]
Nici nu am început bine noul an și ni s-a spus că învățămîntul românesc are cancer. Așadar, sistemul în care ar trebui să devenim este unul în care nu ar trebui să avem încredere fiindcă nu este nicidecum atît de european pe cît ar trebui să fie. Și nici universitățile în care studiem de un […]
De Zilele lor, actorii Teatrului Ludic au amenajat Sala Studio a Casei de Cultură a Studenților ca un „cîmp de luptă”, pentru a-l face pe Matei Vișniec să privească războiul din Bosnia prin sexul femeii, așa cum și l-a închipuit dramaturgul într-una dintre piesele sale de teatru. Două scaune, o masă, o saltea, un steag […]
Și-au dat întîlnire într-un cazino. Doar ei doi, cu toți ceilalți. Să le ardă palmele cele opt colțuri ale zarului și să-i prindă cît mai abitir iureșul ruletei. Să le facă din ochi Joker de pe cartea unsă pe sub mînă, în timp ce-și îndreaptă gulerele hainelor. Gaj s-au învoit să lase orice valori, principii […]
Numai înecații pot prețui aerul. De aceea noi nu putem prețui cu adevărat democrația: fiindcă primul țipăt de viață al nostru s-a petrecut în aer curat. Noi, cei dintotdeauna liberi, nu am cunoscut sufocarea în universul închis, concentraționar, al unui sistem abuziv și ilegitim. Pentru noi, oxigenul în absența dictaturii are firescul unei respirații dintotdeauna […]
Anul acesta nu îmi voi mai așeza cizmele în dreptul nici unei așteptări. Pentru că cizmele mele nu mai au pielea moale și talpa elastică, ci tocul tocit. Ce miracole s-ar mai putea strînge în niște încălțări cu care am bătut culmile disperării, am mers pe șoseaua neîncrederii și am rătăcit drumul speranței, pînă le-am […]
Mi-am dat seama cît de mult îmi iubesc țara cînd, printr-un fault al destinului, ajunsesem deja prea departe de ea. Cînd nu-mi mai auzeam limba decît în timpanele gîndului. Cînd dorul îmi bătea la ușa inimii reproșîndu-mi rătăcirea și cuvintele mi se desprindeau de pe buze strîmb și nelalocul lor. Cînd dragul de oameni, prins […]
Credeam că am scăpat de sesiune. Ni s-a spus la început de an că vom fi evaluați pe parcurs, pentru că Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” vrea să ne vadă mai des pe la ore și să ne dea vacanță de iarnă de trei săptămîni. Ni s-a promis că vom fi mai relaxați ca înainte și […]
Nu mai trebuie să tăinuim că sîntem infectați cu virusul mizantropiei. Avem motive să rînjim sceptici din spatele unei măști de hîrtie fără să fim noi cei priviți de sub sprîncene ridicate. Acum avem motive întemeiate pentru a ne feri de ceilalți. Avem rațiuni obiective să ne îndoim fățiș de cei din jurul nostru fără […]
Pina la sfirsitul acestui an, Campusul studentesc „Tudor Vladimirescu” va fi imprejmuit cu un gard din plasa de sirma zincata, de 1,5 metri inaltime, ce va cuprinde un perimetru de 5000 de metri. Initiativa apartine ligilor studentesti si rectorului Universitatii Tehnice „Gh. Asachi” (UTI), prof. univ. dr. ing. Ion Giurma. „Acesta va avea rolul mai […]
Mi-au spus că o să mă scuipe din burta asta de pește. Cît mi se părea că mă așteaptă o vecie între acești pereți de coaste și de carne, aș fi vrut să pot lansa un strigăt atît de puternic încît să străpungă burta chitului a cărui umezeală mi-a provocat reumatism la gînduri. Toate granițele […]
Sint Laura si sint dependenta de singuratate. Sint dependenta de caii verzi desenati pe cei patru pereti ai camerei mele, de vocile din mintea mea care ciorovaiesc obositor intre ele, de izolarea perfecta de ceilalti in colivia mea de aur. Acolo, in libertatea acelei singuratati imi pot fuma gindurile in liniste, gratios si pretentios, suflindu-le […]
Avem integritate, dar n-avem calitate. Sau viceversa. Nu se stie precis si nu se poate spune foarte sigur. Cert este doar ca avem universitati de tot soiul, pentru toate buzunarele, dar nu si pentru toate exigentele. Dar mai ales tot felul de „comitete si comitii”, vorba lui Caragiale, care sa se bata cu pumnul in […]
