Grimus a privit publicul prin ochii orchestrei

Cei șase băieți de la Grimus au urcat marți, 20 noiembrie 2018, puțin după ora 21.00, pe scena sălii Gaudeamus a Casei de Cultură a Studenților din Iași, alături de alte cîteva zeci de artiști ai ALTorchestrei, care au cîntat la viori, violoncele sau contrabasuri. Cei de la Grimus și-au redefinit piesele și au reușit să le contureze diferit față de ceea ce erau inițial, îmbinînd rock-ul cu simfonia.

În sala mare, aproape plină de oamenii așezați pe scaunele îmbrăcate în catifea roșie, publicul așteaptă cuminte ca muzica să umple încăperea. Atunci cînd își fac apariția membrii ALTorechestrei, mulțimea se oprește din zumzăit și își ațintește privirea spre scenă, ca și cum ar dori ca prin bucata de cortină rămasă în stînga sceneisă îi observe și pe cei șase cîntăreți. Concertul debutează cu piesa „In your eyes” (În ochii tăi), podeaua și piepturile spectacorilor parcă încep să vibreaze într-un ritm comun pe acordurile melodiei, iar luminile reflectoarelor se plimbă nestingherite pe scenă, făcîndu-i pe artiști să fie cînd mov, cînd albăstrui, cînd gălbui.

În timp ce pe ecranul mare din spatele postamentului pe care stau băiatul de la clape și cei trei chitariști ai trupei sînt proiectate imagini cu păsări care zboară, linii aranjate în forma unei imense pînze de păianjen, nori în culori pastelate sau dungi de diferite nuanțe ce trimit cu gîndul la o auroră boreală, Titus, bassistul, dansează într-un ritm propriu, iar Bogdan Mezofi, solistul, sparge melodicitatea și spune că „ceea ce auziți astăzi, pentru noi este un vis devenit realitate. Ne-am dorit de mult să cîntăm așa în fața voastră”. Publicul se mișcă domol și închide ochii în timp ce fredonează în surdină, alături de Valentin Rauca, unul dintre chitariștii trupei, două melodii pentru care acesta ia locul solistului. În același timp cu ei, violoniștii își lasă arcușurile să alunece pe corzile instrumentelor, iar ei își mișcă ușor capul, de parcă ar fi purtați cu totul pe portativele partiturilor pe care le au în față, totul părînd a fi o imagine ce se derulează în reluare.

Cînd se întoarce din culise, solistul continuă pe aceeași linie emoțională deschisă de Valentin și începe să cînte „Privește-mă”, iar ritmul ușor, de baladă al piesei, face ca întreaga mulțime să pară că vibrează. Fotograful se oprește din făcut poze pentru a asculta, preț de cîteva secunde, versurile și cu ochii la scenă acesta începe să fredoneze alături de Bogdan. Solistul își scoate căștile pentru „a auzi mai bine aplauzele oamenilor” și recunoaște că se bucură să-i vadă pe cei din sală cîntînd împreună cu el, îndemnîndu-i să o facă în continuare. Întreaga sală freamată de vocile care spun „Acum privește-mă prin ochii mei în timp ce eu/ Te privesc pe tine prin ochii tăi în timp ce tu…”.

Cîntăreț și entertainer

Pentru a fi mai aproape de spectatori, artistul sare de pe scenă, se urcă pe scaunul din primul rînd, cu fața spre public și cu mîna dreaptă spre cer, în timp ceurechile oamenilor sînt inundate de acordurile piesei „We don’t live here” (Nu trăim aici). „Sunt foarte emoționat la concerte”, spune Bogdan, zîmbind larg, și lasă să i se vadă gropițele din obraji în timp cedă noroc cu cîteva persoane din public, iar sala răsună de versurile de la „In a glimpse” (Într-o străfulgerare).

După ce își pune pe cap pălăria unei fete din public, vocalistul se urcă pe bucata îngustă de lemn dintre rîndurile de scaune, părînd a fi Nadia Comăneci pe bîrnă. Oamenii zîmbesc încontinuu, mirîndu-se de agilitatea artistului și se ridică de pe scaune. „Chiar voiam să terminăm acest concert în picioare”, spune cîntărețul, după care își ia stativul și-l așază în fața unei bătrînele care a dansat pe tot parcursul evenimentului, spunîndu-i, cu un zîmbet larg întipărit pe față, că a ales ca în seara asta să-i dedice o piesă. Au rămas cu toții în picioare, împinși parcă de energia pe care o emana solistul, iar cele două bunicuțe care au avut parte de o melodie numai pentru ele, dansează acum ca două fetițe care au ajuns pentru prima dată la un concert al trupei preferate.

Spre ieșire, se aud glasuri care își declară mulțumirea față de spectacolul care tocmai s-a încheiat, iar un bărbat înalt, cu părul castaniu pare a însuma vorbele tuturor în doar două cuvinte pe care i le adresează fetei care îl însoțea: „Talentați băieți!”.

de Andreea CIBOTARIU