Un dans în balonul spre Ibiza

Muzica de club adusă de pe meleagurile medite­ra­­neene și-a croit drum către dimineața de sîm­bătă, adunînd tineri amatori de muzică electronică. La pupitrele din Skye au mixat Dj Mike Jones și Dj Jon Mancini, care au anunțat sfîrșitul săptămînii pentru studenții din Iași. Deși ecourile din Ibiza s-u auzit cu o oră jumătate mai tîrziu de ora 23.00 (cînd era anunțat pe afiș), cei veniți mai devreme au primit cîte un shot din partea casei pentru hărnicia lor.

„I love Ibiza” a început ca o ie­și­re la bere. Diferența era muzica elec­tronică ce avea butonul pentru so­nor încercat din greu și laserele ca­re pro­iectau numele sponsorului prin­ci­pal direct pe mutrele noastre. Ca­do­u că am ajuns exact la ora indica­tă pe afiș, trei fete îmbrăcate ca pentru în­călzirea globală pășesc lîngă mine îm­preună cu o sticlă de votcă. Deși nu am înțeles exact ce mi-au spus la ure­che, am interpretat că a fost ceva de bine și am luat un shot de pe tă­bli­ța pe care o cărau cu grijă.

Pe ringul de dans încă nu-și fă­cu­se nimeni curaj să se miște pe ritmu­rile DJ-ilor, cu excepția unui tî­năr îm­brăcat cu o maletă neagră, adidași ro­șii și o pereche de blugi prea largi, pe spatele cărora avea imprimat nu­mă­rul „73”. Acesta încerca o a­dap­ta­re a celebrului moonwalk al lui Michael Jackson, pe ritmuri de mu­zică tehno, iar la barul de jos, unul din­tre barmani se amuza cumplit pe sea­ma colegului său care tot scăpa sti­cle pe jos încercînd să imite jon­gle­riile de la Ibiza, pe care probabil le văzuse pe YouTube.

Apropiindu-ne de miezul nopții, ca­napelele începeau să fie ocupate ti­mid, în timp ce „cămășile albe” o­cu­­pau ringul cu mîinile aruncate prin aer, pentru a-și etala ultimele ceasu­ri cumpărate. Încercînd să mă ca­mu­flez în mediu, am căutat să mă in­spir de la cei din jur, să învăț mișcările po­trivite de dans. M-am uitat în drea­pta mea, unde un băiat echipat cu un fel de bilă de discotecă la gît și niște blu­gi zdrențuiți în genunchi, stătea ghe­muit și își arcuia brațele pînă la cap și înapoi. În cealaltă parte, „73” își în­cer­ca norocul cu o blondă a cărei pi­ci­oare erau acoperite de o rochie ro­șie și lungă, asortată cu bluza albă a a­cesteia. Din nefericire pentru el, a fost respins, și încearcă din nou la gru­pul de lîngă.

În cap cu 73

Aproape de ora 01.00 își fac a­pa­ri­ția și cei doi DJ chemați să rea­bi­li­te­ze atmosfera aflată în declin. O­da­tă cu ei vin și animatoarele, spre bucuria publicului masculin. Astfel, în scurt timp, muzica a început să vor­bea­scă în ritmurile petrecerilor de la Ibiza, iar camerele de la telefoa­ne­le in­teligente au pornit să surprindă figu­rile tinerilor ghiftuiți mulțumită bo­nu­lui de consumație primit la in­tra­re.

În același timp, gru­pul de tineri a­flați în spatele meu, afla pro­ba­bil pen­tru prima oară cum se fo­lo­seste un fluier. Aceștia săr­bă­to­re­au zi­ua unui prieten de-al lor, cîntîndu-i la fiecare jumătate de oră „La mulți a­ni”. Jos, printre dansatorii în­flă­că­ra­ți era și 73. De data aceasta, încerca mișcări de break-dance stînd în mîi­ni și învîrtindu-se în cap.

La crăpatul petrecerii

Un lucru supărător pentru ure­chi a fost adaptarea de către DJ a me­lo­di­ei celor de la Queen „We will rock you” la ritmuri de club. Noroc că piesa s-a terminat rapid, iar barmanul a re­ve­nit la încercarea de a face jonglerii cu stic­le, de data asta în flăcări, eșuînd ia­ră­și.

Pentru a încuraja iubitorii de mu­zică electronică să coboare în ring, an­gajații clubului au decis să eli­be­re­ze aici cîteva zeci de baloane colo­rate în albastru și alb. Din păcate, a­ceș­­tia nu au prea înțeles mesajul și au pornit un concurs de strivit baloane cu picioarele, lăsînd în urmă zeci de petice buclucașe. Pe măsură ce am îna­intat spre ora la care cei mai mul­ți pleacă la serviciu, nici petrecăreții nu mai păreau să se miște la fel de bine. O parte dintre aceștia decid să viziteze garderobierul, cu mine în urma lor, recunoscător că nu mai trebuie să vi­zitez Ibiza.