Radu Beligan, 90 de ani in doua ore

Sala Gaudeamus a Casei de Cultura a Studentilor a devenit din nou neincapatoare. Luni, 10 noiembrie, Radu Beligan a adus pe scaunele plusate oameni de toate virstele. Insa de data asta, scena nu a mai scirtiit sub pasii personajelor. Spectatorii au venit sa savureze “Notele de insomniac” ale vechiului actor, care, de 70 de ani, a jucat jumatate din istoria teatrului romanesc. “Confesiunile despre viata si arta” ale lui Beligan au rasunat intr-o atmosfera de sezatoare, cu un singur povestitor. Un om care nu a avut alta viata decit teatrul.

“Maintenant je sais” a spus Jean Gabin in deschiderea spectacolului. Acum stim si noi. Cu Radu Beligan am trait doua ore si-am invatat cit pentru 90 de ani.

Confesiunile despre viata si arta au umplut decorul de camera a bunicului. Un ceas inalt, cu pendulul oprit dupa ora 12. Alaturi, un scaun cu minerele rotunjite si o masuta de stejar afumat. In rest, scena goala. Un tablou boem strajuit de doua cortine lungi, rosii. Nimic desuet. Doar soba cu vreascuri trosnind lipsea din scena. A fost inlocuita nefericit cu un reflector a carui lumina galbena facea fata actorului Radu Beligan  sa para mai palida si mai grava.

Prieteniile alb-negru

“Sint vechi, domnilor”, si-a inceput zimbind povestile, stringindu-si umerii uscativi intr-un gest de modestie. Apoi, a urmarit lungul sir de personalitati cu care viata l-a intersectat. “M-au facut sa cresc, sa ma feresc de boemie si de alte capcane, sa tratez profesia cu inaltime sufleteasca si eleganta”. Lucia Sturdza Bulandra, fara de care nu ar fi patruns in teatru, i-a spus: “Dumneata, daca ai sa fii serios, ai sa faci o mare cariera”. “O asemenea sentinta din partea unei mari autoritati te poate face sa iti pierzi uzul ratiunii, dar eu am fost serios”, i-a raspuns Beligan dupa 70 de ani.

“Vrajitorul”, cum il numeste actorul pe Victor Ion Popa, a fost cel care i-a aratat citeva zeci de posibilitati de a sugera o atitudine prin felul in care te asezi pe scaun si  i-a demonstrat, vreme de doua ore, nuantele tacerii. “M-a invatat cum sa talmacesc pe scena ezitarile inimii si tresaririle inteligentei, cum sa explic intr-o privire un peisaj si sa schitez intr-un gest o stare sufleteasca”. Ion Iancovescu este cel care

l-a adoptat spontan si l-a facut sa guste din nobletea de a fi actor. “Omul care m-a facut om, acesta a fost Iancovescu”, spune Radu Beligan, apasind cu blindete cuvintul “om”. De Elvira Godeanu l-a legat o violenta simpatie, ea fiind “cea mai frumoasa romanca a secolului XX, superba, buna, minunata”.

Printre alte zeci de nume si intimplari, actorul ne-a mai impartasit si secretul pe care i l-a spus Eugen Ionescu, imediat dupa ce l-a vazut interpretind in piesa “Rinocerii”: “Tu esti cel mai bun actor pe care l-au avut piesele mele, insa, din pacate, nu pot spune asta nicicui, pentru ca mai am inca relatii cu ceilalti”. Pe ecranul din stinga scenei s-au perindat, rind pe rind, fotografii alb-negru cu fiecare personalitate amintita de actor.

O jumatate de istorie

Confesiunile vechiului prieten al teatrului au tinut loc si de lectii pentru tinerii actori din sala. Fara nimic aprig sau incrincenat in glas, Radu Beligan a impartasit din depozitul de roluri toate invataturile lui. “Pentru a face meseria de actor trebuie sa-ti reziste celula, cum zicea Maiorescu. Sa ai o mare sanatate fizica si morala. Cit priveste talentul, acesta nu e altceva decit o indelungata rabdare”. Din tainele alchimiei teatrale, tinerii au mai invatat ca privirea este cea mai importanta dupa gindire, iar calitatea unei interpretari nu se calculeaza intotdeauna dupa aplauzele care urmeaza, ci dupa tacerea care se impune. “Cele mai reusite spectacole sint atunci cind spectatorii au pastrat un moment de liniste inainte sa izbucneasca in aplauze”, le-a spus Beligan. Tot in ranita de drum a aspirantilor trebuie inghesuite si cultura generala, o perfecta articulatie a textului, “care este de fapt politetea fata de public”, rostirea incarcata de subtexte si simplitatea omeneasca. “Actorii sculpteaza in zapada. Cind piere o generatie, ramine numai amintirea controversata a celor ce au dominat efemer in cea mai efemera dintre arte”, le-a spus celor care “nu mai cred in sfaturile batrinesti”.

“Secretul longevitatii este iubirea”

Vocea molcoma a batrinului actor a tinut sala in mutenie, facind-o sa-i soarba cuvintele, privirile si tacerile. Cind si cind, amintirile cu spirit caragialesc au stirnit risete. Cu emotie, ne-a spus la sfirsit, ce nu ne-a zis nicicind. Ca ne iubeste. “Sinteti cei pentru care traiesc. Va multumesc pentru toate invatamintele cu care dulce m-ati impovarat. Am calatorit frumos impreuna”. Aplauzele mocnite au rabufnit la final cu putere si nu s-au oprit minute intregi. Radu Beligan a revenit iar si iar cu pasi obositi si marunti. Spectatorii l-au tot rechemat, ultima data rasarind ghidus de dupa decor. Ne-a promis ca revine.

Laura BABAN