Cazarmă de două decenii pentru profesori

În așteptarea metodologiilor de aplicare, mediul universitar a început să se așeze după constrîngerile Legii Educației Naționale (LEN). S-au desființat mastere și departamente, s-au pensionat profesori, iar absolvenții trebuie să își numere de două ori banii de acasă pînă cînd se hotărăsc dacă vor să stea în spatele unei catedre universitare. Cînd au apărut însă primele variante de metodologii pentru ocuparea posturilor didactice, confuzia de la crearea legii s-a adîncit și mai tare în ceea ce privește promovarea tinerilor profesori. Un absolvent nu poate fi asistent universitar fără doctorat, dar cu doctoratul dat și cu suficiente articole în publicațiile cotate ISI poate deveni direct conferențiar. Doar că, indiferent de gradul didactic, pînă își va ține prima oră de la catedră va fi trecut bine de 30 de ani.

De la începutul acestei luni, pe site-ul Ministerului Educației, Cer­cetării, Tineretului și Sportului (METCS) a fost publicat setul de re­guli pe baza cărora se va desfășura concursul de ocupare a posturilor din instituțiile de învățămînt superior. De­și trebuia să clarifice modul în care se vor desfășura angajările pe o pe­ri­oa­dă determinată în învățămîntul universitar, me­to­­dologia nu a făcut decît să ridice noi sem­ne de întrebare asu­pra legii în sine.

Un asistent nedeterminat

Prin însăși conținutul său, me­to­do­logia de aplicare intră în contra­di­ți­e cu prevederile LEN. Dacă aceasta din urmă stipula faptul că „o persoană care nu a obținut o diplomă de doctor nu poate ocupa funcția de asis­tent universitar într-o anumită instituție de învățămînt superior pentru o perioadă cumulată mai mare de 5 ani” și că „la împlinirea acestui termen, contractul de muncă al persoanei în cauză încetează de drept” (art. 301, alineatul 2), în metodologie lucrurile sînt inversate. În aceasta se precizează faptul că un student care nu are diploma de doctor nu poa­te fi angajat în funcția de asistent universitar al instituției de în­vă­ță­mînt superior, chiar dacă în prezent es­te înscris la doctorat. „În lege se spu­ne că pentru un post de asistent, candidatul trebuie să fie un student doctorand sau să dețină diplomă și dacă e doctorand are dreptul să func­ți­oneze cinci ani, că dacă nu își ia di­plo­ma de doctor, pierde postul. Ce să înțelegem noi din asta? Că asistenții care intră fără doctorat pe post de asistent au contract pe o perioadă determinată? Nu se specifică nici în lege, nici în metodologie. Aici este o neclaritate. Am semnalat-o prin re­pre­zentatul nostru la elaborarea acestor metodologii, dar n-am primit nici o reacție”, a declarat prof. univ. dr. Mircea Gușă, prorectorul responsa­bil cu activitatea didactică la Uni­ver­sitatea „Gh. Asachi” din Iași.

Situația stă diferit însă în cazul studenților de la medicină. Aceștia au posibilitatea de a preda un interval de timp determinat, în­cepînd cu rezidențiatul, ca pe ur­mă, dacă se vor înscrie la doctorat, să fie angajați pe o perioadă ne­de­terminată. „Aceasta este singura de­rogare de la lege pe care am ob­ți­nut-o pentru învă­ță­mîn­tul medical pri­vind acest subiect. În rest, într-ade­văr, și după opinia noastră, un tînăr va in­tra mai greu în în­vă­țămîntul superior. Se limitează accesul. Dacă celelalte etape se re­duc și nu mai este terme­nul de ve­chi­me, aici, vrînd-nevrînd, trebuie să introduci aceste criterii ca­re presupun ca un absolvent să des­fă­șoare mai întîi alte activități și pe ur­mă să fie reținut în învățămîntul superior. Dar asta era trecut în lege și a fost cri­ticat de la început”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, recto­rul Uni­ver­sității de Medicină și Far­ma­cie „Gr. T. Popa” din Iași.

Se presupune faptul că studenții care nu au doctoratul dat, dar sînt în subordinea unui conducător de doctorate, vor putea fi angajați pe o pe­rioadă determinată pînă la fina­li­za­rea doctoratului, însă despre această posibilitate nu este men­țio­nat nimic nici în metodologie și nici în corpul legii.

Cercetarea în detrimentul pedagogiei

Pentru ca un absolvent să poată intra în rîndul cadrelor didactice u­ni­versitare, trebuie să urmeze timp de doi ani un master profesional, în­că doi, unul didactic și un doctorat de minimum trei ani. În mod concret, un tînăr care va dori să se angajeze pe un post de asistent universitar, da­că a intrat la vîrsta de 19 ani în anul I din ci­clul de licență, va avea de ur­mat 14 ani de formare profesională, ajun­gînd să aibă cel puțin 33 de ani pînă să pre­dea primul curs.

Spre deosebire în­să de legea precendentă, s-a eliminat pro­movarea în grade didactice în funcție de ve­chi­me. Pentru a avansa de la asistent universitar, lector sau șef de catedră la conferențiar, nu mai are un rol important timpul în care a predat la instituția de învățămînt superior. „Se va ține foarte mult cont de contri­bu­ții, publicări de articole, spre deosebire de anii trecuți, cînd se punea mai mult accent pe scrierea de cărți, conferințe susținute. Acesta este un criteriu acum care într-un fel res­tric­ționează pătrunderea în domeniul academic și îl face mai selectiv”, a de­clarat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC).

Astfel apar două categorii de ti­neri care doresc să urmeze o carieră în mediul universitar. Legea le va da posibilitatea celor care vor să se axe­ze pe cercetare, fără a pune foarte ma­re accent pe componenta didactică, să ajungă mai repede la gra­dele aca­demice superioare. „Înainte de adop­tarea acestei legi, o persoană, ca să ajungă conferențiar, avea ne­vo­ie de cel puțin zece ani în în­vățămîntul superior ca vechime. În condițiile în care mergea fără nici o sincopă avea vîrsta de cel puțin 34 – 35 de ani pînă să poată să aspire la postul de conferențiar, iar după aceea încă cel puțin trei ani pen­tru a putea să promoveze ca profesor. Acum, un tînăr de calitate intelectuală bună la 30 de ani este tobă de carte și poate să concureze la ori­ce post, fie conferențiar, fie profesor. Nu există condițiile de vechime și de servituți adminstrative și nu este obli­gatoriu să fie înainte asistent”, a com­pletat rectorul UAIC. Acesta a mai precizat că, pentru a putea să sară pes­te treapta de asistent sau chiar de con­ferențiar, un tînăr aspirant la funcția de dascăl universitar trebuie nea­pă­rat să urmeze și un program de tip post-doc, fie în țară, fie în străinătate.

14 ani pe banii lui tata

În același timp, celor care sînt mai interesați de pedagogie decît de latura de cercetare le va veni greu să avanseze în ierarhia gradelor academice, iar acest lucru le va afecta ve­ni­tul direct. În perioada studiilor de master, de-a lungul celor patru ani din cadrul masterului profesional, sau de cercetare, și cel didactic, singurul venit al tinerilor care doresc să ajun­gă profesori ar putea fi bursa dată de stat. Mai mult decît atît, aceștia nu pot preda nici în regim de plată cu ora, conform regulamentului Bolog­na. Iar dacă în cazul masterului profesional bursa depinde de activitatea de la cursuri, la cel didactic există o prevedere în LEN care stipulează faptul că „studenții care frecventea­ză cursurile masterului didactic acre­ditat de Ministerul Educației, Cer­ce­tării, Tineretului și Sportului într-o in­stituție publică pot beneficia de bur­se de studiu finanțate de la bugetul de stat” (art. 237, alineatul 3). Dar nici a­ceste burse nu sînt garantate, fi­ind­că nu se menționează nici în LEN și nici în metodologia aflată în discuție cîte burse se vor acorda, care vor fi criteriile sau cuantumurile.

După masterat, cîteva dintre programele de doctorat propun studen­ților o bursă atractivă, de la 1.500 la 1.800 de lei. În schimb, „cînd vor înceta aceste finanțări, va trebui ca statul să suporte sau ca universitățile să alimenteze doctoratul cu bursă și probabil că vor fi mai puține locuri, pentru că finanțele sînt mai reduse peste tot”, apreciază prof. univ. dr. Mircea Gușă. LEN îndeamnă tinerii profesori să se dedice mai degrabă ex­clusiv cercetării, filieră pe care pot promova mult mai repede și cîștiga mai bine, în detrimentul uneia de a­sis­tent universitar, pentru care sa­la­riul ar ajunge la 1.200 – 1.300 de lei pe lună, „dar după opinia mea, într-un oraș universitar este greu să su­pra­viețuiești cu o astfel de sumă”, a precizat prof. univ. dr. Vasile As­tă­răs­toae. Astfel, cei care vor dori să lucreze mai mult cu studenții, vor fi mai defavorizați. „Depinde mult și de valoarea individuală. Sînt unii ti­neri cărora nu prea le pasă de munca cu studenții și își văd de contracte, de cercetare, de lucrări sau confe­rin­țe. Poate în condițiile astea au șanse mai mari să ajungă profesori, dar cu studenții ce facem, cine mai vede de ei?”, a punctat prof. univ. dr. Mircea Gușă.

În același timp, rectorul UAIC prof. univ. dr. Vasile Ișan, este convins că un student care reușește să exceleze în cercetare se va descurca și pe partea didactică, fără a fi ne­a­pă­rat o figură memorabilă pe această filieră: „este de presupus faptul că masteratul didactic va rezolva problema pregătirii pedagogice. Legea, în privința asta, accentuează mult pe partea de cercetare. Cu siguranță un om care are vocație și înclinație spre universitate și cercetare o să se descurce foarte bine și în partea pedagogică. E greu să găsești tipurile ideale de profesori și cercetători. Noica, spre exemplu, a fost un mare filozof,  dar era un profesor absolut insipid. Era strălucit în discuțiile informale și în cele din afara catedrei, dar în sală citea monoton, fără intonație, fără absolut nimic, nimeni nu reținea ce zicea și adormeau.”

***

Discuțiile în jurul legii sau a metodologiilor de aplicare ale acesteia sînt însă inutile dat fiind faptul că eliberarea de posturi stă tot la pixul ministerului, care le ține blocate din toamna anului trecut. Iar da­că tinerilor care au ars toate etapele nu li se va da o șansă de a ocupa un post didactic, rectorul UAIC nu ve­de nici un viitor pentru un sistem uni­versitar performant. „Dacă se continuă în această ma­nieră, vreau să vă spun că și universitățile bune din Ro­mânia vor fi pur și simplu nivelate și nu va mai distinge nimic. Vom ajun­ge cu toții la un numitor comun”, a conchis prof. univ. dr. Vasile Ișan.

Cătălin HOPULELE