Doctorii, marfa de export a Medicinei

Universitățile de Medicină și Farmacie din România au devenit adevărate centre babiloniene. Numai la Iași sînt peste 2000 de studenți străini, veniți special ca să învețe în România, iar numărul lor crește în fiecare an. Profesorii spun că aceștia sînt atrași de sistemul de învățămînt medical românesc, în special de taxele mai mici față de restul țărilor europene și de practica pe pacienți, care lipsește în multe dintre facultățile occidentale și orientale. Mai mult, modalitatea de admitere este mult mai ușoară pentru aceștia decît pentru români. Dacă studenții noștri trebuie să dea examen scris la anatomie și chimie, cei care se înscriu pe liniile de studiu în engleză, franceză sau română la UMF „Grigore T. Popa” intră pe baza unui punctaj calculat în urma depunerii unui dosar, cît și pe baza achitării unei taxe de 5.000 de euro pe an. Însă, atît profesorii cît și studenții o recunosc – în România vin cei care nu reușesc să intre la universitățile de profil din străinătate și, după șase ani de studiu, se întorc în țara natală sau pleacă în altele pentru a profesa. Cu salariile din România le-ar lua zece ani doar ca să-și recupereze taxa de școlarizare plătită în toți anii facultății.

Numărul străinilor este în creștere

Taxa de 5.000 de euro pe an nu îi oprește pe studenții străini să vină la Iași să învețe la una dintre cele patru facultăți ale Uni­ver­si­tății de Medicină și Farmacie „Gri­go­re T. Popa” într-un număr care crește din ce în ce mai mult de la un an la altul. În total, anul acesta, la UMF sînt 2.768 de studenți străini proveniți din 76 de țări, față de anul trecut, cînd au fost 2.423. Cei mai mulți sînt din Franța, Gre­cia, Israel, Maroc, Republica Mol­do­va și Tunisia. Pentru fiecare an de studiu sînt aproximativ cîte 150 de studenți pe liniile de predare în franceză și engleză, dar există și 50 de locuri pentru străinii care vor să studieze în limba română. În unii ani, la admitere, numărul de can­di­dați este de cinci ori mai mare de­cît locurile disponibile. Acest lu­cru s-a întîmplat atît anul trecut, cît și anul acesta, la ambele serii de stu­diu în limbi străine. Iar, conform reprezentanților UMF Iași, cei care sînt respinși în capitala Moldovei se îndreaptă către universitățile de profil din Cluj sau Arad. Pe același criteriu de admitere se bazează și alte state din Estul Europei precum Polonia sau Bulgaria, dar taxele sînt mai mari și pot ajunge pînă la 7.000 de euro pe an. Însă profesorii de la UMF Iași spun că, spre deosebire de țările non-UE, calitatea studiilor de la noi este superioară.  „Există o foarte bună reclamă care se face uni­versității deoarece studenții au ac­ces la studii după o curriculă euro­peană. În plus, activitatea practică este aplicată la patul bolnavului, au posibilitatea să fie implicați în cer­cetare, cît și în alte activități. Fie­ca­re universitate își stabilește moda­li­tatea de desfășurare a studiului. Există o disponibilitate mai mare în România pentru activitatea prac­ti­că”, a declarat prof. univ. dr. Doi­na Azoicăi, decanul Facultății de Me­di­cină Generală de la UMF.

Calitatea studiilor nu echivalează cu admiterea

Profesorii de la UMF spun că printre studenții care ajung la Iași se numără și cei care nu reu­șesc să intre la facultățile de me­di­cină din țările UE sau altele de afară. Iar situația este aceeași de cîțiva ani. În acest sens, revista franceză „Le Point” a publicat un articol în 2010 în care se precizează că cei care nu reușesc să intre la facultățile de me­dicină din Franța vin în România, unde nu trebuie să dea niciun examen, ci intră doar pe baza unui dosar și plătesc taxa de înmatriculare. Însă după cei șase ani de stu­diu aceștia se întorc în țara natală pentru că este mai ușor de găsit un loc de muncă decît la noi.

Reprezentanții UMF susțin că majoritatea celor care termină pleacă să își fa­că rezidențiatul în țara natală sau într-o alta, europeană, iar puțini sînt cei care decid să își definitiveze rezidențiatul la Iași..

La concursul de rezidențiat în Franța prind loc într-un spital toți cei care s-au prezentat la concurs, în schimb, în România primesc loc doar pri­mii clasați. Însă ceea ce nu a punctat revista franceză este că, în ciuda faptului că în țările din vest criteriile de admitere sînt mai dure, în programul lor este mai multă teo­rie decît practică. „Motivele pentru care numărul studenților străini crește sînt în primul rînd condi­ți­i­le de studiu. Sînt apreciate în special disciplinele unde au acces la materialul didactic practic. La Anato­mie se învață pe schelet uman și cada­vru, la Fiziologie si Fiziopatologie pe animale de laborator, iar la His­to­logie pe biblioteca de lame reale. De asemenea la stagiile clinice au interacțiune directă cu pacienții și aplică cunoștințele asimilate într-un mediu real de lucru, adică în spitale”, a declarat ec. Dana Druguș, director general administrativ al UMF.

Reprezentanții UMF susțin că au condițiile de studiu mai bune fa­ță de țările din afara Uniunii Euro­pe­ne, și similare față de cele din UE. Aceștia spun că majoritatea celor care termină pleacă să își fa­că rezidențiatul în țara natală sau într-o alta, europeană, iar puțini sînt cei care decid să își definiti­ve­ze rezidențiatul la Iași. Anual, aproximativ zece – 12 medici rezi­denți noi, de pe liniile de predare în limba străină, aleg să profeseze în Iași. „Fiecare are interesul lui. Foar­te mulți se întorc în țara lor, într-o proporție mai mică sînt cei care con­tinuă rezidențiatul aici. Desigur, pleacă și în alte țări europene pentru că diploma este recunoscută. Spre exemplu, am avut mulți iorda­nieni care s-au întors în țara lor, și-au echivalat studiile sau le-a fost re­cu­noscută diploma și au devenit profesori sau șefi de spitale. Spe­cia­liștii au plecat la familiile lor”, a adăugat prof. univ. dr. Doina Azoi­căi. Aceasta a precizat că „exodul” străinilor este benefic pentru universitate pentru că a reușit, prin acești studenți, să lege parteneria­te cu universități din afară. „Avem legături, le-am oferit titlul de profesori asociați, pot veni oricînd la noi să desfășoare activitate didac­ti­că, conferețiază, participă la pro­iec­tele noastre de cercetare”, a punc­tat decanul. Cadrele didactice susțin că între elevii străini și cei români nu există nicio diferență și că toți se bucură de aceleași beneficii și responsabilități stabilite de regulamentul intern.

Însă tot aceștia susțin că, dacă stu­diile sînt atractive, salariile îi alungă peste granițe. În România, salariul unui medic variază între 200 și 1.500 de euro pe lună, în timp ce în alte țări europene precum Fran­ța sau Germania pornește din start de la 1.700 de euro pe lună, difi­cul­tățile financiare cele mai mari avîndu-le rezidenții. Iar, în final, problema cea mai importantă nu este că străinii învață la noi în țară doar pe baza unui dosar și a unei taxe ridicate, ci că indiferent de naționalitate sau cetățenie, viitorii medici sau profesori de medicină aleg să plece din România.

de Ana-Maria BUCUR,
Diana GAINA