Rectorii își apără independența
Honoris fără Causa 18 mai 2010 Niciun comentariu la Rectorii își apără independența 2Proiectul Legii Educației Naționale propus de Daniel Funeriu, ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a trecut prin faza dezbaterii publice cu articolele aproape intacte. De aceea, alături de asociațiile studențești și sindicatele care au protestat împotriva anumitor puncte ale proiectului ce urmează să fie aprobat de Parlament, universitățile membre ale Consorțiului „Universitaria” au găsit necesar să tragă un alt semnal de alarmă. La întîlnirea de la Iași au pus la cale un plan pentru a încerca să remedieze măcar aspectele ce țin de autonomia universitară.
Pe 14 mai, rectorii sau un reprezentant al universităților care fac parte din Consorțiul „Universitaria”, mai exact Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB), Universitatea București, Universitatea de Vest din Timișoara și Academia de Studii Economice București (ASE) au semnat, în cadrul întîlnirii care a avut loc în Sala Senat a UAIC, documentul „Declarație privind autonomia universitară”. Atenția consorțiului s-a concentrat pe articolele din lege care vor îngrădi, după promulgare, autonomia universitară și vor duce inevitabil la politizarea învățămîntului superior. Manifestul va fi făcut public astăzi, 17 mai, și va fi trimis și către Comisia pentru învățămînt, știință, tineret și sport din cadrul Senatului.
Politizare și birocrație
Declarațiile internaționale în domeniul învățămîntului superior, la care a aderat și România, definesc limitele autonomiei administrative a universităților. Pornind de la aceste documente, consorțiul a stabilit în ce măsură articolele proiectului național încalcă libertățile internaționale. Declarația de la Lima din 1988, care reprezintă un stîlp de bază al analizei, „rămîne de importanță fundamentală în domeniu”, după cum este menționat în paginile documentului realizat de cele cinci universități de stat. Potrivit acesteia, autonomia reprezintă „independența instituțiilor de învățămînt superior față de stat și toate celelalte forțe ale societății, în a adopta decizii privind guvernarea internă, finanțele, administrarea și în a stabili politicile proprii de educație, cercetare științifică, servicii și alte activități pendinte”.
În documentul semnat de Consorțiul „Universitaria” se mai arată faptul că „cine observă funcționarea universităților americane, germane, engleze, australiene, mai nou chineze și multe altele, își dă seama că în sfera autonomiei universitare intră toate domeniile de decizie, inclusiv stabilirea procedurii de alegere a conducerii academice sau managementul resurselor umane”.
Prof. univ. dr. Andrei Marga, rectorul UBB, a fost prezent la discuțiile de săptămîna trecută de la Iași. Acesta a declarat că în urma ședinței, consorțiul a venit cu mai multe propuneri. Prima dintre acestea este că autonomia universitară să fie asumată de noua lege cel puțin așa cum a fost ea statuată de legea din 1995, și de cea reforumulată din 1999.
O a doua propunere ar fi ca accepțiunea autonomiei universitare „să însemne dreptul universității de a decide în ceea ce privește un întreg pachet de condiționări al pregătirii profesionale. Mă refer la curriculă, la selectarea studenților, la evaluare și examinare, la selectarea conducerilor la nivel de catedre, departamente, facultăți, universități. Mă refer la folosirea resurselor umane, la recrutarea de personal, la folosirea acestuia”, mai afirmă acesta. După părerea fostului ministru al Educației, în momentul de față nu e nevoie de o lege care să intre în detalii amănunțite despre felul cum se alege un șef de catedră. Principala problemă ar fi însă faptul că nu există voință politică de a dezvolta autonomia în consonață cu ceea ce se petrece în țările europene.
Vina o poartă „cei care lucrează la pregătirea acestui proiect de lege, pentru că nu știu despre ce e vorba. În al doilea rînd, este o voință clară de a instaura controlul politic asupra universităților. De aceea universitățile publice mai ales, sînt supuse unei presiuni pentru a fi încorporate într-un sistem de administrare birocratic”, a încheiat acesta.
Educația nu e o prioritate
În “Declarația privind autonomia universitară” se combat o serie de articole din proiectul de lege, iar două dintre problemele pe care s-a pus accentul în acest context, au fost alegerea administrației academice și pensionarea forțată a profesorilor universitari de vîrf. Nevoia de a emite un astfel de document constituie, în opinia semnatarilor, un demers inutil care nu și-ar avea locul într-o țară în care nici un partid nu încearcă să controleze universitățile. „Este destul să spunem că la Harvard regulile de alegere a președintelui universității sînt mai vechi decît Constituția S.U.A., că în Germania sînt multe reglementări privindu-i pe cei care sînt în serviciul public (precum profesorii universitari), dar senatele universitare pot decide folosirea personalităților de vîrf. De altfel, și în România, peste 70% din producția științifică și din proiectele europene sînt realizate de cei pe care proiectul legii din 2010 vrea să-i înlăture”, este argumentat în document.
În finalul acestuia, consorțiul cere Parlamentului să prevină distrugerea autonomiei universitare în România.
Rectorul ASE-ului, prof. univ. dr. Iog Gh. Roșca, a fost caustic în ceea ce privește situația proiectului noii legi. Acesta a afirmat că „dacă proiectul va fi votat fără să se respecte decizia consorțiului se va întîmpla ce se întîmplă de obicei în România: facem legi proaste, care nu vor avea viabilitate, care nu vor dăinui, pe care le vom modifica pe bandă”.
Motivul principal pe care l-a identificat în spatele acestei legi care prevede prin articolele sale îngrădirea autonomiei, este politizarea sistemului de învățămînt superior: „putem să ne dăm noi peste cap, dar alegerea prin competiție managerială presupune un concurs. Concurs la care trebuie să participe niște oameni. Care sînt oamenii care decid cine trebuie să conducă? Cei care, la un moment dat dețin puterea politică”. Rectorul ASE consideră că nu vor mai urma noi proteste în România împotriva acestei legi deoarece educația nu mai este o prioritate, ci procesul de aliniere la cerințele Fondului Monetar Internațional, iar legea ar putea fi promulgată cu toate deficiențele pe care le are la acest moment.
Universitatea gazdă a fost reprezentată la întrunirea Consorțiului „Universitaria” de către rectorul ei, prof. univ. dr. Vasile Ișan. Acesta a precizat și el că declarația atacă o serie de articole care aduc atingere autonomiei: „mai precis, se stipulează în articolul 111 din lege, că Ministerul Educației controlează modul în care universitățile își exercită autonomia. Aceasta privește decizia Senatului universității și eventualele erori sînt sancționate potrivit regulilor de drept și legilor în vigoare, iar dacă spui că ministerul controlează aceste aspecte, înseamnă că autonomia este pusă la discreția unei organizații care nu este numaidecît neutră din punct de vedere politic sau ideologic”.
Rectorul UAIC conchide: „e un principiu clar: nu poți cere responsabilitate și responsabilizare socială sau publică, dacă nu îi acorzi și libertate decizională. Și mai exact la asta se rezumă problema autonomiei universitare”.
Alexandra PANAETE
Alex VARNINSCHI
Adaugă un comentariu