Cine pariază pe tricolor

Europenilor nu le-a plăcut de noi la finala Eurovision. Nu știm ce i-a deranjat, de am primit zero puncte din partea a peste 20 de țări, aproa­pe jumătate din cîte au participat la vot. Ne-am bucurat cînd Repu­bli­ca Moldova ne-a răsplătit cu zece punc­te și ne-am mirat că Grecia a vo­tat la fel. Ne-am și îmbufnat, ce-i drept, că România nu a obținut nici un punctaj maxim și că cele 65 de puncte în total ne-au aruncat pe lo­cul 13, la jumătatea clasamentului.

I-am văzut pe soliști cîntînd și dansînd, singuri sau cu o suită întrea­gă de ajutoare. Am comparat mo­men­tele artistice ale fiecăruia și am observat că preferații nu au fost cei care au împopoțonat spectacolul cu acrobați și fel de fel de re­cu­zite. „Favorita caselor de pariuri”, așa cum a anunțat prezentatoarea cînd pe scenă a intrat reprezentanta Da­­nemarcei, numărul 18 din concurs, n-a avut o coregrafie pe care să o învețe ca la carte. Nici Farid Ma­mma­dov, trimisul Azerbaijanului nu ne-a luat ochii cu talentul său de dansator, ci ne-a lăsat să-i deslușim povestea din spatele cîntecului, ros­tită prin mișcări de doi balerini.

Marco Mengoni din Italia a fost singur pe scenă și ne-a fredonat melodia cu care a cîștigat Festi­valul de muzică de la San Remo, iar Aliona Moon, din Republica Moldova ne-a cîntat în romănă și i-a lăsat în umbră pe cei trei dan­sa­tori din spatele său. Am văzut fel de fel de costume, de la paiete sclipicioase sau jachete din piele neagră, pînă la rochii strîmte sau ample pur­tate și de femei, și de bărbați. Ro­ckerii din Grecia au țopăit în fuste și teniși, pe cînd participanții din Ungaria au stat cuminți la locurile lor.

Am așteptat startul la vot și am sperat la SMS-urile romănilor de pes­te hotare. Cînd ne-a venit rîndul, punctajul cel mai mare i l-am oferit Republicii Moldova, și ne între­bam oare cu cît vom fi și noi notați de romănii de dincolo de Prut. Însă nu ne așteptam ca din partea Spaniei să nu ne alegem cu nimic, iar Italia să ne arunce doar un punct. Rezultatul final al României a fost pus pe sea­ma situației geopolitice, însuși Ce­zar Ouatu afirmînd că țara noastră este „negată de Europa”. Cu toate acestea, el se consideră învingător, chiar dacă s-a împotmolit la ju­mă­tatea distanței dintre primul și ulti­mul loc. Unii comentatori au mai a­dus un argument și anume că spec­tatorii rețin mai bine piesele de la începutul și de la finalul competi­ției și de aceea concurenții sînt dezavan­tajați. Și cum se face, atunci, că de data aceasta numărul 18 a fost cu noroc?

Cătălina DOBROVICEANU