Vindecați de normalitate

Cine nu ar vrea să fie erou? Măcar pentru o zi. Cine nu-și în­chi­­puie cum e să zbori cînd vrei să ajun­gi mai repede la locul de mun­că sau să citești gîndurile șefului, în momentul în care se uită pe sub oche­lari la tine? Antena 1 ne-a pre­­zentat un astfel de Super­man sau mai bine zis, mai mulți ca el.

Din vară, postul a început să di­fu­ze­­ze unul dintre cele mai vi­zio­nate seriale din Statele Unite ale Ame­ricii: „Heroes”. Per­so­na­je­le sînt de fapt oameni simpli care, în ur­­ma evoluției rasei uma­ne, ajung să dețină o varietate de su­per­pu­te­ri, motivate printr-o așa zi­să prin­tr-o mutație genetică.

Așa cum serialul e făcut pe tă­rî­­mul tuturor posibilităților, acțiu­nea se desfășoară în mare parte în New York, iar scopul acestora este, în mod inevitabil, salvarea lu­­mii. Acțiunea e construită în ju­rul fiecărui personaj și a desti­ne­lor aces­tora. De la simpaticul ja­po­nez Hiro, care poate opri timpul, sau naivul Peter, care des­co­pe­ră în salvarea lumii țelul vieții sale, pînă la Claire, majoreta care încearcă (în mod repetat) să se sinucidă, pentru a vedea dacă poate avea răni care se re­ge­ne­rea­ză ins­tant. Aceștia se întîlnesc pen­tru a duce la bun sfîrșit munca pe care au început-o părinții lor (bi­­ne­în­țeles, la rîndul lor niște „eroi”). Pe cea­laltă parte a baricadei se găsesc per­sonajele negative. Exis­tă o agen­ție, care folosește ca apa­naj o fabrică de hîrtie, și care îi ur­mă­­reș­te pe tinerii cu „har”, pentru a-i închide într-o celulă. Cu scopul aparent de a-i proteja de ei în­siși și de cei din jur.

Dușmanul numărul unu este Sylar, fiul unui ceasornicar din New York, care își poate da sea­ma cum funcționează puterile ce­lor din jurul său și, omorîndu-i, reu­­șeș­te să le ia asupra sa.

În jurul acestora gravitează pro­fesorul Mohinder Suresh, care vrea să vină în ajutorul celor care își descoperă puterile, dorind să îi învețe cum să le controleze și să caute un leac. Chiar dacă serialul este consi­de­rat ca fiind parte a genului science fiction, reușește să îmbine el­e­mentele fantastice din cărțile de benzi desenate cu trăirile oa­me­ni­lor obișnuiți. Cu toate acestea, ne este greu să credem că o familie cu tatăl, un fost puș­căriaș, care poate trece prin pereți, o mamă care poate ri­di­ca tiruri cu o singu­ră mînă și un co­pil „prieten”cu aparatele elec­tro­nice ar avea probleme cu banii.

Cătălin HOPULELE