Ultimul pahar

Ben nu miza pe faptul ca urmeaza sa se indragosteasca in Las Vegas. Insa nici macar iubirea n-a reusit sa-i strice planul, pentru ca a venit aici cu un singur gind in minte: sa bea pina moare.

"Nu mai stiu daca nevasta-mea m-a parasit pentru ca am inceput sa beau sau am inceput sa beau pentru ca m-a parasit nevasta-mea", marturiseste acesta in timp ce prostituata ii fura verigheta de pe deget, el fiind din nou prea ametit pentru a simti ceva. A doua zi isi vinde casa cu tot ce-i in ea si pleaca spre orasul luminat din mijlocul desertului. Aici o va cunoaste pe prostituata Sera, de care se indragosteste si cu care se muta in citeva zile.

Iubirea dintre cei doi evolueaza ca o legatura bazata mai mult pe nevoie, dependenta. El, alcoolic irecuperabil, ea, prostituata, isi vor duce mai departe stilul de viata depravat, insa actionind ca un antidot unul pentru suferinta celuilalt. Singura conditie este impusa de Ben: "Sa nu-mi ceri niciodata sa ma opresc din a bea".

Desi realizeaza ca nu au nevoie decit unul de celalalt, Ben "se tine de cuvint", oricit de mult ar iubi-o pe Sera. A ajuns la un hal de degradare prea mare incit viata lui sa nu mai aiba alt rost decit acela de a se sfirsi. Rost pe care si-l indeplineste.

Cartea, aparuta la editura Polirom in varianta tradusa de Radu Pavel Gheo, este un roman care n-ar fi putut sa fie scris decit sub imperiul propriei suferinte, considerat de multi dintre apropiatii sai ca fiind, de fapt, propriul bilet de adio.

***

La doua saptamini dupa ce a aflat ca urmeaza sa-i fie ecranizata opera, John O’Brien a fost gasit impuscat in cap.

Ioan STOLERU