Valurile strigau „Balcic”
Navighează pe-o pagină de carte 24 februarie 2014 Niciun comentariu la Valurile strigau „Balcic” 14Titlu: „Balcic. Micul paradis al României Mari”
Autor: Lucian Boia
An: 2014
Editură: Humanitas
Gen: Istorie
„Nu la Balcic visau românii atunci cînd s-au înverșunat să anexeze Cadrilaterul. Simțeau doar că trebuie să dobîndească ceva.” Timp de aproape trei decenii poporul nostru a avut alipit la malul mării sufletul celei mai controversate și puternice prezențe feminine din România.
Înrămată în formă literară, istoria prezentată de Lucian Boia în cartea sa cuprinde persoanele care au însuflețit Balcicul, dar și situația politică a României Mari. Astfel că Emanoil Bucuța, Elina Brătianu, Octavian Moșescu, Nicolae Tonitza gravitează în jurul personalității reginei, ceea ce oferă romanului o tentă feministă. Deși autorul susține că nu regina este actorul central al cărții și că personajele au contribuit în mod egal la construirea orașului, acesta trădează o simpatie pentru femeia ce pare ca o sabie de oțel într-o teacă de mătase.
După ce Carol a părăsit țara, „ar fi putut fi ea regentă, dar pe lîngă faptul că, potrivit legilor și mentalităților românești, era greu de conceput o asemenea poziție pentru o femeie, nici prin gînd nu i-ar fi trecut lui Brătianu să așeze la vîrf o asemenea personalitate (mult prea puternică și imprevizibilă)”. Autorul recunoaște că Maria „nu era chiar o femeie ca toate celelalte”. Avînd instinctul de conducător în sînge, era considerată superioară regelui Ferdinand datorită personalității pasionale și puternice. Ea nu a fost un protector doar pentru „Orașul alb”, ci și pentru soldații răniți în timpul Războiul balcanic, pe care îi îngrijea personal.
Autorul trădează o simpatie pentru regina Maria, care pare în întreaga carte ca o sabie de oțel într-o teacă de mătase.
În mod paradoxal, romanul prezintă formarea unui tărîm de basm bazîndu-se pe izvoarele istorice. Autorul doreşte să diferențieze istoria de mit, să despartă evenimentele și oamenii de poveștile care s-au construit între timp în jurul lor. De-a lungul paginilor sînt inserate fotografii din acea epocă pentru a crea o imagine cît mai veritabilă a trecutului.
Refăcut capitol cu capitol, poză cu poză, Balcicul este „micul paradis” românesc peste care se umbrește spiritul unei suverane. Chiar dacă orașul a revenit la vecinii noștri, el ne aparține în continuare prin legătura stabilită de regina Maria.
Ana-Maria BUCUR
Adaugă un comentariu