Călăuzitoarea celor șapte coline
1001 de chipuri 28 martie 2012 Niciun comentariu la Călăuzitoarea celor șapte coline 1Se spune că oamenilor pasionați li se citește entuziasmul în ochi, la fel cum li se observă și tristețea atunci cînd le sînt interzise vorbele. Dacă nu aș fi cunoscut-o înainte pe Victoria, cu siguranță aș fi intuit că pe ea o căutam, datorită zîmbetului larg cu care mă primește încă de la ușă. Primele minute ale întîlnirii mă fac să uit de acei ghizi pe care îi ascultam în copilărie, cu discursul făcut de acasă și ținut în buzunar, pentru orice eventualitate.
Felul său lent și clar de a vorbi este asemenea vocilor pe care le auzi o singură dată în viață și care îți rămîn cantonate în minte asemenea unui ecou. „Sîntem printre acei oameni care trebuie să aibă o cultură generală destul de bogată. Ne-am putea caracteriza ca fiind o enciclopedie, pentru că toate se leagă între ele, începînd de la istorie și religie pînă la arhitectură”. Victoria consideră că orice ghid al unui oraș trebuie să fie asemenea unui ambasador, care scoate în evidență fața nevăzută a acestuia prin intermediul obiectivelor turistice. „Tocmai de aceea am început să organizăm tururi gratuite de-a lungul Iașului. Sînt foarte mulți oameni care locuiesc aici de zeci de ani însă nu au avut timp sau nu au avut ocazia să cunoască fiecare loc pe care îl văd fără să își dea seama. Erau un fel de turiști în propriul lor oraș”, adaugă în timp ce măsoară din ochi oamenii care trec prin fața sediului agenției de turism.
Pentru că geografului îi stă bine cu drumul, iar Victoria este avidă după tot ce înseamnă călătorie, a ales să meargă la facultate în Cluj, chiar dacă este ieșeancă. Într-un final a realizat că tot Iașul îi este legat de suflet pentru totdeauna. „Nu regret că am ales să fiu departe de casă, pentru că acolo mi-am pus bazele în acest domeniu pe care încă le mai utilizez”. Din perspectiva unui ghid, poate spune că un oraș trebuie simțit din toate punctele de vedere, atît olfactiv cît și tactil, iar Iașul le îndeplinește rînd pe rînd pe toate. „Dacă ar fi să vorbim despre simboluri ale orașului nostru, trebuie să recunoaștem că Iașul nu este reprezentativ doar prin Palatul Culturii, ci și pentru Sala Pașilor Pierduți a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, pentru că acolo se ascunde o parte din istoria poporului român”.
Consideră că un ghid nu are nevoie de un program sau un model de lucru, avînd deja în sînge dorința de a trăi în preajma grupurilor. „De fiecare dată cînd am parte de un grup nou, primul meu gînd este să mă împrietenesc cu el, să îl apropii de mine în așa fel încît să ne simțim bine împreună”, îmi spune pe un ton complice secretul strategiei din munca de zi cu zi. Nu o caracterizează munca de birou, însă chiar și atunci cînd este necesar, mintea îi zboară la următorul tur pe care îl va face și la cîte zîmbete va reuși să strîngă la sfîrșit.
Mădălina OLARIU
Adaugă un comentariu