Glumă, nu spumă!

„Nu o să aibă ăștia spumă cîtă vreau eu!” – se laudă Mihai în fața străjerului de la intrare, care se uită suspicios în jur și îi răspunde băia­tu­lui cu un semn sacadat al mîinii, invitîndu-l să înainteze. Ar fi avut timp berechet să continue discuția începută de Mihai, să îi povesteas­că ultima misiune în care a extermi­nat vreun clan dubios sau vreo mus­că plictisitoare, ba chiar să își a­mintească ultima dată cînd Ringul a fost asaltat de tineri, pentru că la rînd, în afară de mine, nu mai e nici un doritor de „espuma party”.

Încă de la intrare se aude vocea DJ-ului cu nume de desen animat, care pu­ne tot felul de întrebări retorice: „Unde sînt fetele delicioase?”, „Ci­ne așteaptă spuma?”. Motivul chestionarului e lesne de priceput: DJ Flipper vrea să stoarcă măcar pu­ți­nă atmosferă de la restul de boboci amorțiți, rămași de la balul abia în­cheiat.

Și pentru că inundația cu spu­mă, în favoarea căreia cei de la platane au dus întreaga seară o campa­nie publicitară mai mult decît insistentă, a în­tîr­ziat mai mult decît mă așteptam, îmi îndrept atenția spre peisajul pi­to­resc din jur. Pentru unii tinerii, re­gulile vestimentației sînt o pa­cos­te. Pare că Ringul s-a transformat pentru o seară într-un turn Babel, unde fiecare impune un trend. Lîngă mine se află un frigu­ros bi­zar, care nu renunță la geacă și fular pentru nimic în lume, însă ia porții de răcoare datorită meniului de la bar, transformat pe loc în e­van­tai. Cîțiva pași mai încolo, un ar­lechin în variantă feminină își des­cîlcește cu necaz fundele, în timp ce partenera de clubbing își ri­dică discret, cîte puțin, rochia cu im­primeu de zebră. Poate că ru­moa­rea stîrnită în grupul vecin i-a spus că leopardul de pe cizme nu fa­ce casă bună cu zebrele.

Lîngă bar, o duduie subțirică și hotărîtă arată tuturor că atunci cînd vine vorba de shot-uri la un leu, nu e loc de tocmeală, așa că urmează sfatul de pe sticlele de whiskey și „lasă o impresie”.

Nu aș fi crezut că există rasism muzical, însă și de data asta sînt contrazisă. Mixurile „We don’t speak americano” și „Vin țiganii” trimit mai mult de jumătate dintre petrecăreți la pauza de țigară, în timp ce „The pitzi song” îi întoarce pe toți pe ringul izbăvirii. O dom­ni­șoară desculță rămîne pe scări și se leagănă a plictiseală, așteptînd și ea petrecerea cu „espuma”. Dezamă­gi­rea lovește chipurile tuturor cînd balonul cu spumă se dezumflă cît ai zice „pagubă” și bulele de săpun se ascund grăbite după tocuri sau în mo­cheta scărilor. „Lăsați spuma să vină la mine!” – se aude un glas răgușit de prea mult alcool și fum, nemulțumit că puținul val de spumă se topește mai repede decît o în­ghe­țată ieftină.

Mulțumiții petrecerii sînt cîțiva: fetele care au plecat în grabă de a­ca­să, cu o bluză ponosită și au avut ocazia să o schimbe cu un tricou Geo da Silva și norocoșii cărora pra­furile din Ring li s-au înălțat pî­nă la nări.

Elena GHERASIM