Aș putea număra pe degetele de la o mînă de cîte ori am intrat anul ăsta într-un club din Tudor.

Nimeni nu s-a gîn­dit, cînd și-a făcut mus­tăți de la spuma de bere pe Lăpușneanu, că acolo

Iașul posomorît păstrează mai puternic mirosul de vechi pe stră­zile înguste. Sub papucii uzi,

„Ei bine domniță, nu se mai cîntă imnul ca pe vremuri”, îmi întrerupe șirul gîndurilor bărbatul

Singurele rafturi care se lasă sub greutatea cărților vechi sînt cele din anticariatele cu mi­ros­

Strada Lăpușneanu suspină a is­torie cînd îi pășești asfaltul sau cînd te așezi, vremelnic,

„Mamă, știi cum îl cheamă pe nenea cu apa mare care vorbea cu Dumnezeu? Îl chema Neo” spu­­ne

„Cum, doamnă, să coste-atît de mult? Păi eu de pe internet o iau cu paișpe lei!”, aud de cum

Unii au un loz fericit cu care schimbă grămezi de jetoane în bani mai repede decît dacă ar juca

„Ai mai jucat Texas Hold’em pî­nă acum?”, mă întreabă Radu, dealer-ul cu suvițe blonde de

Cristi s-a hotărît greu să mu­te pe mijloc masa din bucă­tărie, mai ales din cauza Mo­ni­căi,

E prea devreme pentru calcule com­plicate și strategii de joc în „G” Club, așa că mai sînt

Cu o doză de cola într-o mînă și por­tofelul în cealaltă, urc scările unui că­min vecin. La

Ne place să petrecem timpul printre rafturi mirosind a lemn, dar ne simțim la fel de bine și în magazine

Bătrînul nu așteaptă prea mult să-i examinez marfa și-mi taie zece ­­­­­­­­­­lei­­

De vreo doi sau trei ani vreau să-mi iau un palton, dar cum sînt în general scumpe și bineînțeles

În fața Școlii Profesionale UCECOM, domnul Puiu mă aș­teap­tă cu mîi­nile ascunse în bu­zu­na­rele

Mai degrabă găsești un ac în ca­­­­rul cu fîn decît studenți în maga­­zi­­ne scum­pe.

Am reușit să ne strecurăm și la festivalul ProVino și, pentru că am fost băieți deștepți, ne-am