Japonia, pe ultima treaptă a scării Richter
Povești fără timbru 15 martie 2011Japonezii nu se sperie ușor de cutremure. Sînt învățați din școală cum să reacționeze în caz
Japonezii nu se sperie ușor de cutremure. Sînt învățați din școală cum să reacționeze în caz
În satul Patricheni din comuna Pâncești se coace se ani de zile o legendă. Se face că sus, în
Fortuna și-a pus mîna mai des pe capul lor, decît pe-al nostru. Fie că era vorba despre o cană de
„Sper doar să nu cîștig și la Kiss Cash pentru că nu am voie să cîștig două concursuri în
„De ce nu îți cauți ceva de lucru pe la Salubris sau să muncești pămîntul, că ai putea”,
Pe Mădălina o cunosc din liceu. Este o fată subțire, blondă cu ochi albaștri, care pînă nu
Pentru că ne-am plictisit de hainele obișnuite și nici bani de Zara, Bershka și Pull & Bear nu
De joia trecută, cînd mi-a scăpat bufnița de sub ochi, am căutat prin magazine alta pasăre vărgată,
Bătuse vîntul strașnic de dimineață. Cred că asta a și închis ușa cu putere în urma mea
Încăperea, nu mai mare decît o sufragerie de apartament, era ticsită de fotolii din piele verde
După ce treci linia de cale ferată de la Țigarete, parcă intri într-un bazar prăfuit. Asta și
În serile oricărui anotimp, își lasă ușa albă întredeschisă și frunți strînse de griji
Ei sînt cei fără rădăcini. Ar pleca oricînd, oriunde, doar să ajungă să cunoască mai multe,
„Nebunilor, fără pașaport sînteți morți!”, îi striga controlorul de bilete, la telefon Mariei.
Prima zi din octombrie, prima zi în Afganistan. La aeroport în loc de un zîmbet atașat mesajului
„Am fost și în Turcia, si în Brazilia, în Rusia, am fost în diverse locuri, dar Africa s-a
Pe Anca ți se pare că o cunoști de-o veșnicie și nu știi de unde s-o iei. Asta probabil pentru
Pentru că ne-am săturat de ochiuri, cartofi prăjiți și paté Bucegi, am zis să diversificăm puțin
Așa se întîmplă cînd ajungi la spartul tîrgului, prinzi ce-a rămas și ce s-a adunat cu mîna
Dacă tot mă costă 18 lei să mănînc ceva la o competiție internațională de gătit, care