Alegerile din ușa bisericii, în aburi de pomană

Intră în biserică, își face cruce și înaintează discret spre altar. Sărută i­coa­na, aplecîndu-se cu tot trupul în fața acesteia, și se retrage într-o mar­gine a lăcașului. Azi e Sfîntul Nico­lae, e ziua lui Vlad Nicolae Nedelcu, cel mai tînăr candidat din cursa pentru Camera Deputaților, membru PP-DD. La 24 și ceva de ani, e licențiat în eco­nomie și drept, și-a dat masteratul în științe politice și e asistent universitar la Universitatea „Petre Andrei”. „Bu­cură-i de mîngîierea celor ce plîng”, răsună vocea părintelui de pereții proas­păt pictați a unei biserici din Tătă­rași, iar Vlad ține mîinele împreunate și, din cînd în cînd, își rupe din podea pri­virea smerită pentru a-i saluta cu un zîmbet pe cei ce îl cunosc.

Trecem pe la Biserica Sf. Nico­lae Ciurchi din același Colegiu numă­rul 10 în care candidează și, în fugă, îm­preună cu șoferul Sergiu, ne grăbim la emisiunea „Obiectiv electoral”. Ser­giu studiază psihologia, se cunoaște din campania din 2008 cu Vlad și îmi povestește că „după ce au fost rupte banerele lui Vlad și s-au lipit altele pes­te, el a decis să facă campanie din ușă în ușă, iar timp de o zi făceam cî­te cel puțin zece scări”.

De la iconostas la ecran și invers

La Antena 1, cu îndemnul „ALE­GE ÎNȚELEPT” scris cu litere mari în partea de jos a ecranului, apare mo­deratorul emisiunii care poartă dis­cu­ția „pur electorală” cu un tînăr bru­net, cu pielea albă și o cravată de nuanță mov. „Sînt tînăr, am energie, am idei noi și pot rezolva problemele”, se au­de vocea impunătoare a lui Vlad. „De ce n-ați plecat și dumneavoastră din țară, în rînd cu ceilalți tineri?”, îl în­trea­bă prezentatorul emisiunii, „pentru că am ales să lupt”, îi răspunde candidatul imediat, umflîndu-și pieptul.

După o jumătate de oră în direct ne întoarcem la Biserica Sf. Nicolae. Aproape că nu mai e loc și pentru noi. După ce se termină slujba, se întinde masa, iar părintele Sebastian explică credincioșilor cine-i Vlad. Bărbații îl strîng de mînă, femeile îl sărută pe un obraz și pe altul, îi doresc succes, iar el le răspunde de fiecare dată că „doar cu ajutorul dumneavoastră putem să facem să fie bine”.

Mișcîndu-se spre ieșire, o femeie cu obrajii roșii ca sfecla, părul blond și ochii rotunzi încercuiți de tuș, îi zice unei băbuțe care mergea alături „să vină mai des, în fiecare duminică, nu numai înainte de alegeri”, iar femeia în vîrstă, mică, gîrbovită, cu o căciu­lă veche de blană pe cap îi răspunde „ba vine la biserică de mic copil, cu mai­că-sa, cu buneii mai venea”. Iar la ușă, cei care au ieșit primii s-au ales cu cîte o pomană de sufletul tatălui și bunicului lui Vlad, prenumele că­ro­ra le poartă.

De pe-o mînă pe alta

„Țe-am văzut pe afișe, măi Vlad”, îi zice o femeie întinzîndu-și mîinile spre el, „figura te arată om cult, să știi”, mai adaugă ea, coborînd vocea cu un ton mai jos. La masă, în timp ce pă­rin­tele Sebastian și încă doi preoți citesc pomelnicile, Vlad stă răbdător alături de aceștia, ascultîndu-l cu aten­ție pe fiecare bătrîn care dorește să-i vorbească. O femeie în vîrstă, scun­dă și slabă, cu mîinile îngrijite și pielea pe față întinsă, avînd doar cîteva ri­duri pe la colțurile gurii și ochilor, îl ia de mînă pe tînărul candidat și îi zîm­beș­te „te știu prea de mic ca să nu te votez, cine sprijinea babele pe scări la bise­ri­că? Raaar așa copii”.

Printre aplauze, Vlad părăsește ma­sa de praznic, fiindcă mai are astăzi încă o emisiune, doar că la alt canal. Iar afară o băbuță înfofolită în vreo trei șa­luri mă roagă să o ajut că nu o ascul­tă mîinile și nu poate pune într-o saco­șă două pomeni primite la ușa bisericii. Îi ascund pomenile în sacoșa ver­zu­ie, iar ea, în loc de mulțumesc, îmi zice, tremurînd de frig, „e, mare treabă, doar n-am ce ascunde, doar n-am fu­rat, Doamne mă iartă!”.

Daniela VORTOLOMEI