Scrutin la pachet c-un vin fiert

Zona gării din Podu Iloaiei nu es­te un furnicar de lume asemenea o­ra­șe­lor în care te pierzi prin mulțime, ci este o puzderie de oameni, gunoaie și cîini care se întind leneș la soare. Cu toa­te aceastea, e zi de sărbătoare și se simte după grupurile de rromi care ies din curte scuipînd semințe sau du­pă discuțiile care au măcar într-o pro­po­ziție cuvîntul „votat”.

Unii merg spre secția din centrul orașului cu pi­cioa­re­le tîrîte prin praf ca și cum ar vrea să ghicească în el numele no­u­lui primar, iar alții preferă să stea cu pi­cio­a­rele încrucișate pe o bancă în fața por­ții.

„Nu mă duc la vot că e prea cald și e departe, dar dacă m-aș duce cu al nostru de la Partida Romilor aș vota. El să ne mai bage și pe noi în seamă”, spu­ne în grabă o țigancă cu cozi ne­sgre care îi atîrnă pe umeri. Știe că o să se ducă ceilalți din casă, care știu să citească și care sînt mai tineri de­cît ea, așa că preferă să își tragă sufletul măcar la sfîrșit de săptămînă. Îmi spune încet, aproape ca într-o bîrfă că la poarta secției sînt vecini de-ai ei care încearcă să îi convingă pe cei care vin să voteze să îl aleagă pe cel mai bun. „Da’ nu zic care, o să treci pe acolo și o să vezi”.

La alegeri, cu Dumnezeu înainte

Abia ieșit din circumscripție, pre­o­tul își ține rasa cu o mînă, iar cu cea­lal­tă îi salută pe cunoscuții care țin să îl întrebe dacă bănuiește care va fi no­ul primar. „De acuma să îi mulțumim bu­nului Dumnezeu pentru vremea as­ta frumoasă și om vedea mîine ce o mai fi”, le răspunde preotul zîmbind parcă numai pe jumătate. Fața însă i se înseninează cînd îl vede intrînd pe poar­tă pe unul dintre candidați care nu își poate stăpîni un hohot de rîs scurt. „Văd că ți-ai descrețit fruntea dom­nule. Așa și trebuie, stai liniștit chiar dacă nu ieși primar nu e sfîrșitul lumii, abia prin decembrie dacă o fi”, adaugă preotul vizibil amuzat de si­tua­ție, după care își continuă drumul spre ieșire. Doi observatori îl înconjoară și încep să îi povestească despre un bețiv care a votat „pe cine nu trebuie” pentru un pahar de vin fiert. „Ei, dacă vă mai cred eu și pe voi… Fie­care să își vadă de problemele sale”, le spune scurt, lăsîndu-i în urmă.

Simțindu-se ignorați, cei doi își ca­ută un partener de vorbă și o opresc pe soția unuia dintre candidați ca să-i po­vestească despre „învîrtelile” pe care le-au văzut ei de dimineață. Mai în glumă, mai în serios, unul dintre ei o întreabă cu cine votează, iar răspunsul este unul sincer: „Păi mă mai gîn­desc eu cine merită votul, numai că tre să fiu lucidă cînd fac asta. Nu în­seam­nă că dacă e soțul meu tre să-l și votez”.

Mădălina OLARIU