Semnătură pe-o tărie

În satul Mircești oamenii sînt cre­dincioși, își îmbracă straiele „de curat” și duminica pornesc cîte u­nul, cîte doi, spre biserică, la sluj­bă. Pentru ’nea Fane, duminica asta „bi­serica” s-a mutat mai la deal, spre ie­șirea din sat, a tras bicicleta în fa­ța cîrciumii unde lucrează An­dre­­ea, ca­re „nu-i de loc de aici” și bea o bere cu vecinii.

Vorbește despre po­litică, despre partide și cît de bi­ne era pe timpul lui Ceașcă, „Dum­nezeu să-l ierte, că tare a mai fost bun”. De votat, a votat, nu vrea să spu­­nă cu cine, dar face complice cu ochiul ghiontindu-și camaradul, „ne mai gîndim și noi așa la cîte a făcut primarul ăsta pentru noi”.

Andreea, „fata de la bar”, e stră­ină de meleagurile pe care s-a născut Alecsandri, dar spune rî­zînd că de dimineață „tot vin han­dra­­lăii, ori au fost la votat și fac o pa­uză, ori vin să bea un rachiu ca să își facă curaj. M-au înnebunit cu po­litica lor”.

Nașului nu-i place movul

La „discoteca din sat”, de lîn­gă școala unde s-au instalat urnele de vo­tare, oamenii parcă ar pune la ca­­le ceva. Se strîng în grupuri și vor­besc agitat, unii mai trîntesc pă­­lă­rii­le jos scuipînd în sîn, trîntind un „al naibii să fiu dacă…!”, alții, dim­potrivă, beau „o cinzacă” li­niș­tiți, privindu-se în tăcere, mul­țu­miți doar să asculte și să dea din cap la ceea ce vorbesc ceilalți. E un acord tacit în­tre ei, pesemne, ca a­tunci cînd se în­tîl­nesc, în loc să în­trebe de sănătate, să-și scuture mîi­nile cu putere și să în­trebe: „Și? Ai fost la vot?”. Dar Doamne-fe­reș­te pentru cel ce spune „nu”, că sînt în stare să îi ia buletinul și să vo­­teze în locul lui. Lui Vio­rel i s-a întîmplat. „Este una în sat care tot spu­ne că dacă nu votez, vi­ne ea și mă ia de mînuță, să pun ștam­pila pe cine vrea ea. I-auzi, dom­nule! Să vin cu ea la vot, i-auzi, ptiuuu!”, se revoltă săteanul, scăr­pi­nîn­du-și pă­rul plin de sudoare.

Toate ca toate, dar cine vrea să fie în rînd cu lumea, trebuie să vi­nă la școală și să voteze. Viorel se a­dă­postește sub un copac de lîngă cen­trul de votare și a observat pînă a­cum cam tot ce mișcă, a văzut cum s-a gătit lumea, cum „s-a cumințit ta­man azi”. Zice el că „anul ăsta nu cred că mai iese domn’ primar, chiar dacă o făcut petrecere la dis­co­tecă, cu mici, cu bere, cu pa­ra­șu­te”. Pînă la ora unu de amiază, a­proa­pe 200 de oameni au votat și chiar dacă actualul edil a venit să dea mîna cu alegătorii, „nașu’” lui Vio­­rel nu-l ve­de bine. „Uite, a­de­vă­ra­tul primar va ieși cel de la PP-DD, ai să vezi. La fel ca la pre­zi­den­ția­le, în doi ani. Eu cred că mă mut la ei, nu trebuie să aibă căruța asta și o inimă?”, spune nașu’, netezindu-și barba deasă. Își întoarce apoi pri­vi­rea înspre „finul de cununie” și în­cepe a rîde cu poftă: „ia uite, bre, m-a crezut!”.

Cristina BABII