Lumea văzută prin vîrful degetelor
Povești fără timbru 1 februarie 2010„Vrei să știi realitatea? A fost o sarcină geamănă. Eu am ieșit, frate-miu nu”, își
„Vrei să știi realitatea? A fost o sarcină geamănă. Eu am ieșit, frate-miu nu”, își
Ce n-a reușit Nicolae Ceaușescu să facă, au venit sistemul Bologna și imaginația tinerilor în
Este perioada aceea a semestrului în care cafeaua devine mai importantă ca masa zilnică de la cantină,
Sesiunea ne aduce în pragul disperării. Profesorii par absurzi, examenele ne sînt așezate parcă
După o oră de discuții depre psihologie și Dumnezeu, în care numai eu știu cît am lungit cafeaua,
„Adevăru’ nu mai este”, spune răspicat vocea groasă. Văd cu greu că după vraful de ziare
Aproape de bar, un chirurg cu halatul pătat de sînge, Zorro și-un infirm se uită la cei de pe ring
Nu-i nici la tara, dar nu-i nici la oras. E la capatul liniei de tramvai sau e ultimul loc unde taximetristul
Prize, rulmenti, ceasuri, tastaturi din anii ’90, papuci rupti, genti furate si telefoane “sterpelite”,
Au disparut horele, prin urmare s-au maritat toate fetele. Insa caminul cultural n-a scapat cu una, cu
Radio Trinitas in surdina, miros de vin si praf destul pentru a “ajuta” un astmatic sa aiba
Au cinci ore de cind au venit. Este deja patru dupa amiaza, iar noaptea ii va prinde in picioare cu pachetul
In barul mic cu peretii rosii sint la mare cautare sunetele de chill-out. Ritmurile minimale sau cele