Oamenii cu suflet de răchită
Povești fără timbru 18 ianuarie 2011La Heci, în familia Toderașcu, tatăl și copiii dau viață nuielelor așa cum au învățat de
La Heci, în familia Toderașcu, tatăl și copiii dau viață nuielelor așa cum au învățat de
Ca să pot să vă spun povestea următoare, ne-am dat întîlnire în spatele lui Gulliver. Și
Sala T2 arată ca un laborator de chimie cu mobilier lucios, cu perdele lungi de un alb imaculat
Îl urmăresc cum își așază cu mare grijă pe peretele de culoarea piersicii „copiii”, în
Două fete chicotesc pe trotuar, pe Sărărie, acolo unde stă lumea la ocazie spre Moldova. Nici zece
„Pentru Hadîmbu tocmai ce-a plecat mașina. Aveți pe la patru alta, dar de la mănăstire nu
Ghiță are un microbuz verde mai bătrîn decît el, cu care duce în fiecare zi navetiștii din Mihoveni
Dacă într-un autobuz sînt 30 de persoane, iar în stația următoarea coboară 5 și urcă de
Undeva în Prahova, la jumătate de oră de mers cu mașina de Vălenii de Munte, un preot a construit
„Uite la el, copchil de țăran, cu o mînă în buzunar, iar cu alta rezolvînd probleme de matematică
Ion și Maria se învîrt prin sufrageria casei art-nouveau din spatele Teatrului capitaliei de
„De fiecare dată cînd e sărbătoare cu cruce roșie în calendar eu merg și dau cîte ceva
Îl așteaptă cu toții pe Ștefan de jumate de oră. Nu mișcă nimeni nici un deget fără el. S-au
Mereu iarna mi-a fost urîtă. Și nu pentru că la școală aerul era amorțit de ne ținea pe fiecare
„Tu trebuie să vinzi ceva, încearcă să vinzi kilometri”, i-a spus fratele său, într-una din
Adrian tragea de o „Solca” luată pe datorie cu două ore mai devreme la masa din colț și scutura
„Să nu vă prindă întunericul pe-aici. Să mă pomeniți ca pe un om bătrîn” îmi spune ’nea
A lucrat mai bine de cincizeci de ani în presa germană, dar și în țară, a fost reporter de
Numai zăpușeală să nu fi fost. Nici pe timp de ploaie, vînt, ger și ninsoare nu se dădea să
Este ziua națională a României, ora cinci după-amiază, iar omul așteaptă în gara din Iași