–25%+15%=0

Dacă acum doi ani cerul se prăbușea a­proa­pe la propriu peste capetele bugetarilor, ac­um pare că răsare soarele, de unde nu ar fi așteptat nimeni curcubeul. Ceea ce nici pro­fe­­sorii, nici pensionarii n-au putut aduce î­napoi prin firave proteste în stradă, Traian Băsescu promite că va repune pe masă. Să fie un semn de însănătoșire a economiei fă­gă­du­in­ța că salariile tăiate cu 25% în 2010 se vor ma­jora cu 15% în vara lui 2012 sau să fie doar cîntecul de lebădă al unui președinte po­pular, care a pierdut tot?

La această întrebare este lesne de răspuns și pentru cei fără prea multe cunoștințe în do­meniul economic. Conducătorul nostru se pare că își joacă ultimele cărți fără măcar vreo umbră de discernămînt sau consecvență: dacă în ianuarie anul curent Traian Băsescu îi i­ro­niza pe reprezentanții coaliției care începeau să vorbească despre creșterea venitu­ri­lor bugetarilor în 2012, acum iese la rampă cu asigurarea că pînă la sfîrșitul anului ni­ve­lul salariilor va reveni la cel pe care îl aveau oa­menii cînd acesta a preluat puterea. Cu alte cuvinte, dacă în urmă cu trei luni, președintele nu a identificat nici un loc în buget de unde s-ar putea tăia pentru creșterea lefurilor, acum se pare că ar fi crescut peste noapte un potențial de redresare a economiei care ar pu­tea fi ras pentru a înapoia fărîmele smulse oa­menilor. Însă această creștere economică a fost în 2011 doar de 2,5%, iar în 2012 se aproximează a nu depăși 2%. Mai mult, ul­timul Raport asupra inflației ne arată că o mărire a salariilor nu este justificată de o re­a­lă creștere în productivitate. La toate acestea se mai adaugă și o serie de datorii legate de cheltuielile privind datoria publică care se apreciază a se apropia de valoarea de 40% din PIB. Oricum, există un plafon stabilit penttru cheltuielile de personal din PIB, care, în mod normal, nu poate fi depășit. Ca să nu mai spu­nem că încredințarea Domniei Sale nu este în concordonață nici cu Legea Res­pon­sa­bi­li­tă­ții Fiscale, care spune că înainte cu șase luni de alegeri nu se fac majorări de sa­larii. Toate a­cestea avute în vedere, a­proape că orice a­bur de speranță se subli­mea­ză în răsuflarea stă­rii de fapt.

Nu, nu credem nici în ce a spus domnul Victor Ponta, cum că dacă „s-ar opri din fu­rat mașinăria PDL” am avea salarii cu 40% mai mari. Considerăm însă că aceste promisiuni ale lui Traian Băsescu nu sînt numai de­șarte și nici nu vînd doar iluzii. Bat­jo­co­resc încă o dată un segment din populație (e­te­rogen, în esență) care deja a primit o lovitură sub centură cînd nimănui nu-i era ușor. Nu socotim că ei mai pot fi ademeniți cu promisiuni, mai ales că pot lesne anticipa că o eventuală îndeplinire a angajamentelor s-ar fi lăsat tot cu o crempoțire a aceleiași bucăți de cașcaval, cel mai probabil, imediat după a­le­geri. Premierul recent numit, Mihai Răz­van Ungureanu, s-a arătat sceptic și, doar tangențial a vorbit despre o posibilă reducere a CAS ca unică veste bună pentru cei care nu au fost nici măcar avertizați că vor rămîne fără un sfert din lefuri.

Domnule președinte, profesorii noștri se mulțumesc cu puțin. Drept dovadă că lovitura celor 25% le-a luat rapid piuitul. Nu le dați ceea ce au uitat c-au avut vreodată. Cei ce și-au tăiat din carne de dragul meseriei lor o vor face și în continuare. Fiindcă pentru cei care nu mai așteaptă nimic, curcubeul care răsare după ninsoare este semn rău.

Laura PĂULEȚ