Etichete de bere pe sticle de ulei – Mihai-Răzvan UNGUREANU în „Opinia studențească”, nr. 46 – noiembrie 1990
Povești fără timbru 21 martie 2012 Niciun comentariu la Etichete de bere pe sticle de ulei – Mihai-Răzvan UNGUREANU în „Opinia studențească”, nr. 46 – noiembrie 1990 2Martor ocular la marșul de pe 24 octombrie din Iași
Etichete de bere pe sticle de ulei
Nu-mi dau seama cît de mult pleacă Gorbaciov capul la mitingurile din România, la cele datorate situației de peste Prut îndeosebi. În locul lui, m-aș fi culcat pe alea șapte sute de mii de dolari, de la Nobel, i-aș fi cedat locul lui Elțîn, succes, bătrîne!, vezi că musulmanii se agită, letonii nu stau în banca lor, în plus, și pe moldoveni îi mănîncă niște viermi – calmează-i pe veci, că merită, nu cunosc „realitățile istorice concrete”!
Și fără Elțîn au apărut ciudații de găgăuzi, iviți în istorie ca etichetele de bere pe sticlele de ulei, și tot fără Elțîn, că pentru celălalt nu bag mîna-n foc, și-au dat seama că ei mai lipseau de la împroprietărirea pe etnii, cum se practică acum în găunoasa Uniune. Ca la pomana mortului, și-au tras în farfurie ce le-a fost pe-aproape; cui îi păsa că aveau atîta drept asupra pămîntului cît am eu, acum, asupra redacției de la „Opinia studențească”? Mă-ntreb sincer dacă oamenii ăștia, de rămîn peste noapte la vreun hotel, nu pleacă dimineața împreună cu lenjeria de pat, după ce și-au încîrligat numele pe pînză. Nesănătoși, maică! După ce se prind de tine ca neghina de grîu, te sug un timp și-apoi te-aruncă, ca pe otrepe. Din ce fundătură au răsărit nici bunul Dumnezeu nu știe, fiindcă i-a exmatriculat din documente, într-atît de importanți erau!
Aici facem mitinguri, scriam. Ieri unul, azi unul, ieri vin două sute, azi o mie, mîine, însă, ne vom îngriji, ca buni români ce sîntem, de week-end și de filmul polițist de la un’șpe noaptea, apoi ne-nvelim mai bine cu pătura. Miercuri, pe neștiute, inimoșii din Copou (figurile de studenți care pun bețe în roate liniștii naționale, cu antecedente de dinainte de alegeri) au coborît către centru, doar-doar or ieși din sfînta adormire cetățeni, „cinstiți” ai Iașilor, aceiași capabili să vocifereze, ore în șir, pentru orice altceva. Să vii lîngă studenți tot politică se numea să faci, stimate „om de bună credință”, și încă una înaltă. Așa, s-a transformat într-o lecție severă de patriotism, poate inutil oferită celor care se scobesc în nas cînd se cîntă Imnul. Au rămas cu idiosincrazii schizofrene din mai sau iunie, aplaudîndu-și în dreapta și-n stînga candidații. Iar acum, cînd chiar este nevoie de tot românul, se uită după picioarele portarului și reclamele de la peluză. Două sute de oameni la o demonstrație într-un oraș cu patru sute de mii de locuitori și la treizeci de kilometri de Prut â aglomerație de coadă la carne. După ce au coborît la statuia lui Ștefan, după ce a vorbit un părinte de la Mitropolie, după ce s-a cîntat „Doina”, în fine, după ce se sfîrșise totul, polițistul de pe margine a făcut, și el, remarca: „Acum mergeți să vă odihniți, că iar avem alegeri acuș’!” Săracul, atît a priceput…
Mihai-Răzvan UNGUREANU în „Opinia studențească”, nr. 46 – noiembrie 1990
Adaugă un comentariu