Studenții nu se mai prind cu năvodul
Editorial 5 mai 2012 Niciun comentariu la Studenții nu se mai prind cu năvodul 1Înainte de căderea Guvernului Ungureanu, ministrul educației, Cătălin Baba, anunța că, începînd cu anul universitar următor, finanțările de la bugetul de stat nu se vor mai acorda pe cap de student, ci pe programul de studii, sub formă de granturi. Această măsură – aflată deocamdată în fază de proiect și în suspensie – este menită să „corecteze” sistemul actual în care studenții se fac că studiază (sau nici măcar), iar profesorii numai amenință că îi pică, de teama pierderii banilor cu care ministerul i-a înzestrat atunci cînd au fost admiși la universitate. Însă, la final le pun „un cinci” în catalog, pe șest. Dacă ar fi să se implementeze această metodă de finanțare, ar însemna că disperarea conducerilor instituțiilor de a păstra toată pleava studențească în facultăți ar trebui să cunoască o alinare și – într-un limbaj de lemn fie spus – „să crească calitatea actului educațional”. Așteptăm cu nerăbdare să vedem dacă instituțiile noastre de învățămînt superior vor fi binecuvîntate cu această oportunitate. Și, „în caz de”, dacă profesorii își vor face curaj să-i lase pe cei care ar fi trebuit să cunoască doar printr-o vizită cum arată interiorul unei săli de curs, să-și caute rostul departe de cataloagele facultăților.
În ultimii ani, sesiunile de admitere din vară au devenit asemenea unor concursuri de prins cu arcanul sau de pescuit sportiv, în care specializările se bat între ele pentru a prinde cît mai mult – pești, mormoloci, broaște, orice. Numai să-și umple ranița. Sesiunile de examene au devenit niștre travalii pentru cadrele didactice care trebuie să pună cîte două, trei, chiar patru puncte în plus pentru „a trece toată lumea”, nu de alta, dar pe urmă au probleme. Conducerile instituțiilor de învățămînt superior au devenit sclavii studenților care nu au ce căuta în universități, dar sînt ținuți „din pricină de bani” și mai că sînt rugați în genunchi să vină la facultate, măcar pe hîrtie. Sînt mulți care au trecut prin facultate ca printr-o baltă mai mare, au absolvit cicluri de licență, masterat, chiar și doctorat fără a ști să scrie. Nu să scrie poezii sau lucrări științifice, ci să facă literele. Însă, de cele mai multe ori au trecut – cu nota cinci sau chiar cu mai mult. Nu de alta, dar „cinciul” era dat de multe ori pentru foaia goala, doar cu numele pe ea. Cei care mai scriau „ceva”, meritau mai mult, fără doar și poate. Pentru efort.
Aș vrea să văd, dacă acest proiect va fi aprobat, cum „cinciul” este acordat celor care fac jumătate din munca pe care ar fi trebuit să o facă sau se ridică pînă la jumătatea standardului impus de programul de studii pe care îl urmează. Aș vrea să văd cum „zecele” se pune celor cu aptitudini deosebite, înzestrați de natură și desenați frumos intelectual de studiul temeinic, nu celor care au primit pomană o plasă de bani de la minister. E una dintre principalele căi prin care am putea ridica ștacheta și de a nu ne mai preface, ca profesori, că-i învățăm pe studenți și, ca studenți, că învățăm. Simulacrul din învățămîntul superior a devenit absolut jenant, angrenat în cercul vicios al unei afaceri care se tîrîie greu. Și din care nici o parte nu obține profit. Și în care paguba e pe viață.
Laura PĂULEȚ
Adaugă un comentariu