Reformele ca pînza Penelopei

Din toate comparațiile mitologice poa­te că nici una nu definește mai bine parcursul modernizării României – atît cît sînt capabili politicienii noștri s-o realizeze – ca pînza pe care Penelopa o țesea ziua doar pentru a o distruge noap­tea. Așa se întîmplă și acum cînd România s-a trezit peste noapte cu un Guvern nou, care nu reflectă rezultatul alegerilor din 2008, ci doar calculele ci­nice ale unor trădători.

Anunțat în mare viteză, Guvernul condus de Victor Ponta a apărut ca o restaurație combinată a epocilor Văcă­roiu și Năstase, purtătorul de stindard al restaurației fiind ministrul de Finan­țe din guvernul Văcăroiu, Florin Geor­gescu, etatist convins și adversar al pri­vatizării, promotor al dezastruoasei cu­poniade soldate cu privatizările prin MEBO care au îmbogățit directo­rimea comunistă și au făcut posibilă distru­ge­rea industriei de dragul speculațiilor imobiliare. Și iată că, după prăbușirea pieței imobiliare, economia ro­mâ­neas­că nu mai știe să facă mare lucru. Un prim semn al noii gîndiri financiare este devalorizarea leului, care va permite Gu­vernului să pretindă că și-a onorat an­ga­jamentele față de pensionari și de bugetari fără să depășească nivelul de deficit convenit cu FMI. Am mai trecut pe aici în anii ’90 și știm că puterea de cumpărare va scădea, iar beneficiile pen­tru categoriile de populație amintite vor fi doar pe hîrtie. În mod iresponsabil și populist, Guvernul promite că va in­tr­o­­duce un sistem de impozitare regresiv din 2013, cu 16% cota maximă. Deși ad­mite că se va crea un gol în veniturile bugetare, premierul nu este capabil să ofere o sursă alternativă de finanțare. Nu putem decît să anticipăm măriri de ta­xe în altă parte, sau alte măsuri in­fla­ționiste. Cît privește privatizările, pu­tem să ne punem pofta în cui, dar trebuie să recunoaștem că nici guvernele Boc și Ungureanu nu au excelat la acest ca­pi­tol. Vom plăti scump întîrzierile lor.

Pentru un Guvern condus de un po­litician tînăr, Guvernul Ponta este sur­prinzător de mult tributar practicilor vechi și corupte de care ne chinuim să scăpăm de cînd am fost admiși în UE. La Ministerul Culturii Mircea Dia­co­nu nu numai că s-a aflat în incompatibilitate pentru că, deputat fiind, a deținut un post de director al unei instituții publi­ce – Teatrul Nottara – dar și-a și pro­movat soția pe un post de conducere în acest teatru în baza unei „lucrări” de o pagină și jumătate scrise de mînă. La educație am asistat la un scandal după altul, ambele propuneri, Corina Du­mi­trescu și Ioan Mang, fiind scanda­loa­se prin incompetență și plagiat. Este semnificativ că USL nu a găsit un universitar competent și integru pentru acest minister de importanță națională și a recurs la obișnuiții politruci.

Un universitar a numit totuși și Vic­tor Ponta dar la externe. Trecem peste lipsa totală de experiență diplomatică a lui Andrei Marga pentru a ne opri asu­pra admirației declarate față de Vla­di­mir Putin, care și-a aruncat în în­chi­soa­re adversarii politici (vezi cazul Ho­dor­kovski) și care se confruntă cu o contestare solidă și continuă din partea cla­sei de mijloc. Atașamentul României față de structurile și valorile euroatlantice nu a fost niciodată mai prost servit.

Scandalurile provocate de numirile de la educație și declarațiile iresponsa­bile ale lui Andrei Marga, fidel al An­tenelor voiculesciene, pălesc însă în fața numirii absolut inacceptabile a lui Daniel Constantin la ministerul Agri­culturii: dator aproape 300,000 de euro lui Dan Voiculescu-Felix, noul minis­tru conduce tocmai ministerul care îi cere în instanță daune de 60 de milioa­ne de euro domnului Voiculescu, acuzînd subevaluarea grosolană a terenurilor In­stitutului de Cercetări Alimen­ta­re, pe care patronul Grivco l-a cumpărat aproape pe nimic în anii ’90.

Nu am fost o admiratoare a guvernelor Boc și Ungureanu. Mai degrabă am fost dezamăgită de ele și cred că MRU merita o corecție fie și numai pen­tru proiectul de lege care elimina restituirea în natură a proprietăților confiscate de comuniști și limita despă­gu­bi­ri­le la 15% din valoarea de piață a bu­nu­lui confiscat. Nici Iliescu nu și-a permis o asemenea soluție imorală. Totuși, pri­vind lucrurile în ansamblu, guvernele coaliției conduse de PDL nu au numit plagiatori dovediți la Educație – ba au făcut o reformă și au organizat primul bacalaureat corect – și au avut grijă ca leul să nu se prăbușească. Iar conflicte de interese de tipul celui de la ministerul Agriculturii nu ne-au fost semnalate.

Acum nu mai avem nici o garanție că reforma educației, abia începută, nu va fi stopată și anulată, că situația finan­ciară nu se va deteriora sau că ANI și DNA vor putea acționa independent și principial ca pînă acum. În plus, Victor Ponta îl provoacă pe președintele Bă­sescu în privința participării la Con­si­li­ile Europene. Aflat recent la Bru­xelles, domnul Ponta nu a fost primit de președintele Consiliului European van Rompuy, care acceptase în schimb să-l primească pe fostul premier. Este poate un semn că Europa mai speră ca în cîteva luni România să fie totuși re­prezentată de alte personaje. Româ­nii însă ce speră? Să apuce cîte o ciozvîrtă aruncată pe fereastra mașinii de raliu sau să se implice în continuarea unor refor­me care să modernizeze statul, să ge­ne­reze o bunăstare reală și să reducă substanțial corupția păgubitoare? Abia la toamnă vom afla însă dacă Penelopa s-a hotărît în sfîrșit să nu-și mai deșire pînza.

Rodica CULCER