După modelul justiției, cercetarea românească se leagă la ochi

Universitățile din România și-au pierdut unul dintre cele mai puternice mijloace de cercetare pe care le aveau la dispoziție. Proiectul prin care acestea puteau accesa bazele de date ale editurii Thomson Reuters, care cuprind articole științifice publicate în reviste cu recunoaștere internațională,  a fost suspendat, motivul invocat de către editură fiind acela de „amînări în contractarea noilor servicii”. În lipsa oglindei în care să-și analizeze, verifice sau consolideze activitatea, institutele de cercetare și instituțiile de învățămînt superior din România încearcă să se regrupeze în jurul unui nou program care să le permită, din nou, accesul. Dar, indiferent cît timp va lua Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică să aprobe noul proiect, suspendarea inițială garantează faptul că un nou contract va trebui negociat din temelii, pe noi termeni. Și dacă acest lucru se va prelungi pînă la începutul anului viitor, cercetarea va îngheța din mijlocul verii.

Editura Thomson Reuters se re­c­omandă a fi „prima sursă la nivel mondial de obținerea a informațiilor inteligente pentru oameni de afaceri și profesioniști”. Pentru cercetători, a­ceasta este practic o enciclopedie a ma­terialelor științifice din orice domeniu care au relevanță internațională și este o resursă (de documentare) fără de care un cercetător nu își poate duce pînă la bun sfîrșit nici un proiect / de­mers științific. Prin urmare, pierderea accesului la aceste baze de date va fa­ce imposibilă activitatea departamen­te­lor de profil din universități cît și a institutelor specializate pe cercetarea științifică.

Începînd cu anul 2009 și pînă în prezent, acestea au putut consulta ma­terialele puse la dispoziție de către e­di­tură în urma depunerii și aprobării pro­iectului denumit Acces Național Elec­tronic la Literatura Științifică de Cer­cetare (ANELiS). Finanțat din fonduri europene, proiectul a permis pen­tru pri­ma oară accesul nelimitat la ba­za de da­te Thomson Reuters pentru ca­re, altfel, universitățile ar fi trebuit să plătească sume foarte mari. Acesta a fost ad­ju­de­cat în primă fază de către Institutul Național de Documen­ta­re, iar în ur­ma fuziunii acestuia din urmă cu Au­to­ritatea Națională pentru Cer­ce­ta­re Științifică (ANCS), de proiect s-a ocupat Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățămîntului Su­pe­rior a Cercetării, Dez­vol­tării și Inovării (UEFISCDI).

Proiectul s-a în­cheiat la finalul anu­lui 2011, cînd, la ni­vel de țară, s-a rea­li­zat un consorțiu în­tre mai bine de 70 de institute de cer­ce­tare, din care fac parte și biblioteci cen­trale universi­ta­re și instituții de în­vă­ță­mînt superior, prin care să se asigure o continuitate a ac­ce­sului. S-a propus o structură de fi­nan­ța­re sub incidența ANCS, în care con­sorțiul să suporte 20% din suma ne­ce­sară contractării, în timp ce autorita­tea să acorde bugetul ne­cesar pentru res­tul de 80%. Data li­mită pînă la care consorțiul putea de­pune acest proiect de co-finanțare fu­se­se stabilită ca fiind 22 mai, Thomson Reuters fiind de a­cord să acorde în con­tinuare accesul (contractul termi­nîn­du-se la sfîrșitul anului anterior) pe baza vechii în­țe­le­geri, cu condiția ca la data respectivă să se parafeze un nou contract.

Însă, în urma de­ciziei ministrului in­terimar al Edu­ca­ți­ei, Tineretului, Cercetării și Spor­tu­lui de a prelungi data de înscriere pînă la 4 iulie, editura a anunțat că va suspenda accesul la bazele de date, invocînd o „amînare în contractarea noilor servicii”. „Proiectul ANELIS a fost unul generos care întindea o mî­nă întregii comunități de cercetare din România. ANCS a făcut eforturi ca acesta să continue, la initațiva prof. univ. dr. Gheorghe Popa, de la Uni­ver­si­ta­­tea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), s-a creat un consorțiu na­țional care ar fi urmat să prelun­geas­că accesul pentru mai multe baze de date, nu numai Thomson, pentru anii 2012-2014 sau 2015. Din păcate, lu­crurile s-au blocat pe ultima suta de metri”, a declarat conf. univ. dr. Dra­goș Pieptu, prorector responsabil cu strategia instituțională și evaluarea academică de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) din Iași.

Individual e scump

În cazul instituțiilor de în­vă­ță­mînt superior din Iași, sistarea accesului la aceste baze de date internaționale es­te considerată nu doar un eșec la nivel național, ci și un impediment pentru des­fășurarea misiunii universităților. „Eu nu cred că va dura mult fiindcă este cumplit. Pentru cercetarea ro­mâ­neas­că nici nu se poate imagina așa ceva. Nu se poate imagina continua­rea acestei situații. Iar pentru cercetători, baza de date este esențială, este de­te­r­minantă. Trebuie să vezi ce au făcut alții, trebuie să fii la zi cu ce s-a reali­zat în domeniu. Există posibilitatea să apelăm și la alte baze de date, dar nu aceasta este soluția. Este vorba de bani, de o investiție pe care statul român tre­buie să și-o asume cu maximă res­pon­sabilitate, altfel cercetarea româ­neas­că va avea de suferit enorm”, a declarat prof. univ. dr. Ovidiu Cîrjă, pre­șe­din­tele Senatului UAIC.

În plus, dacă se va pune problema ca instituțiile de învățămînt superior să acceseze astfel de finanțări individual, costurile pentru ca fiecare membru al colegiului academic să poată consulta bazele de date ar ajunge la or­di­nul sutelor de mii de euro. „UMF Iași, de circa patru ani, plătește anual su­me considerabile pentru ca toate cadrele didactice și toți studenții să aibă ac­ces din orice parte a lumii la bazele de date de interes. O va face și în acest an. Sumele necesare pentru o universitate de medicină sînt între 200.000 și 300.000 de euro pe an și cred că ma­joritatea UMF-urilor au cheltuit acești bani anual. Universitățile de județ, car­tier, familie sau partid, care și așa pa­ra­zitează banul public, nu vor mai avea acces și le va fi mai greu să mimeze cercetarea, așa cum au făcut-o pînă acum”, a precizat conf. univ. dr. Dra­goș Pieptu.

Bătaie pe termeni

Dacă nu va avea accesul deblocat pentru putea verifica originalitatea pro­priilor proiecte sau pentru a putea lua ca referință alte studii din domeniu, cercetarea din România va fi izolată. „Orice blocaj în informație afectează cercetarea pentru că trebuie să ai o pre­gătire teoretică cu ce s-a mai făcut și pe ce drum să mergi. Consider că a fost o greșeală că nu s-au luat măsuri din timp, știindu-se că nu o să mai fie acel proiect pentru a avea acces. Noi am sem­nat consorțiu pe țară și pînă la urmă vom susține acest lucru dar e regre­ta­bil că nu s-a gîndit nimeni să vadă cum poți să acoperi această pierdere. Noi, ca universitate bogată, o să parti­ci­păm, dar nici nu vom face pomană la alții”, a declarat prof. univ. dr. Vasile As­tă­răs­toae, rectorul UMF.

Dacă nici acest consorțiu nu va reuși să stabilească termenii în­țe­le­ge­rii cu ANCS pentru a semna un nou con­tract cu Thomson Reuters, prof. univ. dr. ing. Carmen Teodosiu, prorector cu activitatea științifică la Uni­ver­si­ta­tea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (UTI), consideră că cercetarea din România poate suferi și un regres de 20 de ani. Dincolo de articolele știin­ți­fice pe care le puteau consulta cer­ce­tătorii din țară, baza de date avea și o secțiune unde erau prezentate princi­palele conferințe internaționale, cu atît mai utilă cu cît universitățile au re­cla­mat de-a lungul anilor lipsa fondu­ri­lor necesare pentru a putea răspunde in­vi­tațiilor la astfel de evenimente. „Ba­za de date conține informații legate de ceea ce se face în lume la momentul actual, deci nu se poate concepe nici un fel de cercetare serioasă fără a avea acces la cercetarea științifică pe plan internațional. Atît în ceea ce privește lucrările științifice cît și a brevetelor de invenție sau a cărților”, a explicat prorectorul UTI.

***

Deja subfinanțată, cercetarea din România trebuie să treacă printr-un nou cerc de foc. Și miza este aceeași ca și de obicei: încercarea de intrare în normalitate. O normalitate care presu­pune alinierea la aceleași standarde eu­ropene atît de des invocate, dar care par, după fiecare dezbatere, obiective utopice. Cel puțin pînă cînd vom în­vă­ța cum trebuie să arate democrația.

Cătălin HOPULELE