La mica înțelegere cu Sfînta
Editorial 19 octombrie 2012 Niciun comentariu la La mica înțelegere cu Sfînta 0Iașul își plătește an de an tributul cu nume de sfînt către cetățeni. În frig și cuprinși de friguri, oamenii vin în preajma Sfintei Parascheva să se adăpostească sub o iluzie curată. Întru misiunea iertării păcatelor și speranța îndeplinirii dorințelor fără de nădejde, ei își pun, în orb, sufletul în slujba unui miracol. Între timp, micii se prăjesc la focul indiferențelor, crucile atîrnă sfințite doar de mîna comerciantului. Corturile vin să adăpostească tranzacții și nu vocații. Orgolii de trecători grăbiți se ciocnesc, la propriu, iar ploaia bate asfaltul și fețele oamenilor ca pe un covor îmbîcsit. Cîțiva se roagă, în continuare, la o coadă al cărei sfîrșit îl vor cît mai departe. Spre ispășire, nu de alta.
Mereu Iașul ține să își etaleze valorile de ziua lui, plătindu-și astfel, datoria față de cei care îi fac cinste. Prin și printre gropi, în 2012 a răsărit Palasul, un tirist a fost medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de la Londra și o mînă de oameni cu grijă pentru cultură au vegheat să se deschidă, în sfîrșit, după șase ani, Sala Mare a Teatrului Național. Toate relele au fost uitate, învăluite în grai moldovenesc, cît să capete o strălucire de plastic. Aplauzele îmbrățișează mîini care nu s-ar atinge sub nici un chip. Între timp, ploaia umple băltoace adînci, iar mașinile stropesc furioase, cascadele de oameni curgînd către cele sfinte.
Iașul ține ca, măcar o dată pe an, ca tot pentru ce plătește să fie sărat ca hamsiile, rece ca berea la dozator și ieftin ca blănurile luate de la țigani. Să fie strălucitor ca o podoabă luată de la tarabă, ieftin ca o boarfă de la tîrgul de haine și expresivă ca un concert cu Smiley și Connect-R. Kürtos Kalács să aibă gust de miere și nucă, ca înfrățirea autentică. Pînă la urmă, oamenii sînt orbi, nu? Fie că e soare, fie că plouă, lor le țin de cald moaștele Sfintei Parascheva pe care de-abia dacă apucă să o atingă cu vîrful buzelor.
Pe 14 octombrie, ieșenii consimt să iasă din casă pe ploaie, să se ude pînă la piele ca să fie – dacă nu fericiți sau mulțumiți – măcar învredniciți de un prilej de-a se bucura. Și chiar dacă artificiile nu vor reuși să le aprindă speranțele și Sfînta să le ostoiască durerile, măcar se vor fi împărtășit la botul calului din plăcerile simple, precare, ale lumii. Dintr-un așa spirit de solidaritate vor fi uitat de negrul de sub mantaua valorilor și vor merge, ca șuvoaiele de pe străzi, spre scurgerea iluziilor. Fiindcă pe 14 octombrie se plătește datoria de cetățean cu inima deschisă.
Laura PĂULEȚ
Adaugă un comentariu