Cele 23 de vieți ale unui agent

Cînd Ian Flemming îl desena pe Ja­mes Bond, nu avea mașini care tră­geau cu rachete și care se transformau în submarine. Nu avea puteri supra­na­tu­­rale și nici nu omora cîte 50 de spioni cu 20 de gloanțe. Însă pînă la revigora­rea francizei cinematografice prin Ca­si­no Royale în 2006, Bond-ul de pe ma­re­le ecrane cam la asta se preta. În spa­te­le mașinilor luxoase, femeilor su­per­be, gadget-urilor de ultimă oră se ascundea un maniac extravagant, cu accente me­ga­lomane. Or Ian Flemming imagi­na­se un agent care punea „Regina și ța­ra” înaintea distracțiilor ieftine, și a că­rui a­roganță era întemeiată tocmai de acest sacrificiu. Și întocmai acest Ja­mes Bond a înviat în ultima producție cine­matografică din serie, Skyfall.

Pornit pe urmele celor care au fu­rat un hard-disk cu numele tuturor agen­ți­lor NATO infiltrați în agenții teroris­te de pe întreg globul, spionul britanic se lovește de o parte din trecutul MI6-ul, echivalentul englez al CIA-ului, des­pre care nu știa nimeni. Un fost agent, ca­re lucrase sub șefa actuală a lui Bond, M, se întoarce din morți, la propriu, pen­tru a se răzbuna pe faptul că fuse­se lăsat să moară de către țara pe care ju­rase să o apere.

În­tregul film este construit în ju­rul ideei de renaștere și de întoarcere la ori­gini.

Îmbrăcat în sacoul spionului brita­nic, Daniel Craig face unul dintre cele mai bune roluri ale sale. De la luptele pe trenuri în mișcare la dialogurile intrigan­te, amuzante și bine-gîndite, Bond-ul lui Daniel se zbate între limitele fi­zice ale vîr­stei și tehnologia care pare că ar fa­ce ca a­genții să devină învechiți. De fapt, în­tregul film este construit în ju­rul ideei de renaștere și de întoarcere la ori­gini. Atît la propriu, fiindcă bătălia fi­na­lă se duce pe moșia orfanului Bond din inima Scoției, în mijlocul unor pei­s­a­je superbe, filmate excelent, cît și la ori­gi­nile agentului secret. Bond se dez­bra­că de toate clișeele pe care le-a strîns pe parcursul anilor și se întoarce la clasicul Aston Martin și la pistolul său pre­ferat din toate cărțile, Walter PPT.

În cele aproape trei ore, filmul nu îi plictisește nici pe cei care nu sînt fa­­mi­liarizați cu seria aventurilor brita­ni­cu­lui James Bond. Dincolo de sce­ne­le de acțiune fluente, filmate cu dibă­cie, ca­re nu plictisesc, personajele fas­ci­nea­ză și din prisma actorilor care le dau via­ță. Dincolo de prestația lui Daniel Craig, una similară, dacă nu chiar mai bună ca cea din Girl with the Dra­gon Tatoo, Judi Dench o prezintă desă­vîr­șit pe M, șefa MI6, ca pe un lider rupt între deciziile necesare pe care tre­bu­ie să le ia și oamenii a căror viață o schim­bă pentru totdeauna cu acestea. Pen­tru că în spatele fiecărei decizii a unui a­gent, trăgaciul e apăsat de acesta, dar glon­țul e tras din Londra. In­clu­siv în cazul lui Bond. James Bond.