Pe podul cu draci

În miezul iernii viața pare mai mult ruptă din Iad decît o sărbătoare. Oa­me­nii se crucesc mai des, ca de-un ne­cu­rat, la troienele care le acoperă din urmă pașii, la miile de lumini care se spînzură de toți brazii și spînzură ba­nii publici, la prețurile de pe ga­lan­tarele sleite de-o carne prea bună fiind­că-i prea scumpă. Iarna nu-i prilej de serenitate cît e de zbucium, de tăm­bă­lău și de dră­covenii.

E ca și cum ai trece, noaptea, pe deasupra rîndurilor de zăpadă în­gră­mă­dite peste scîndurile pasarelei de la Gară. Te-ncovoaie frigul ca un semn din ceruri că meriți să fii strîns la nesfîrșit într-o menghină rece, pînă te lepezi de toate pentru o cană de ceai care să te umfle-napoi în formă de om. Se-ndreaptă spre tine cîte-o umbră, me­reu cîte una singură, din capătul ce­lă­lalt, cu ochi goi care se-aprind în min­tea ta și te pîrlesc pe frunte. Și te su­focă apropierea pînă la junghi, însă cînd ajungi lîngă strigoi îți spune „Bu­nă seara” blînd, ca de la un trup în­ghe­țat la altul și are chip rumenit, ca un măr copt, dulce. Pocnește scîndura sub­țire de sub tine ca o pojghiță de gheață prinsă pe-un rîu care se zbate, veninos, dedesubt. Și crezi c-ai să te îneci în nimic, c-ai să tai pătura albă de pe pămînt ca o patină, însă scîrțîie zăpada, nu lemnul. La capătul podului începe să latre o bestie la tine, te ur­mă­rește cu-n urlet pe care nu-l găsești, te înțeapă plămînii de fugă. De fapt, sub piatra udă a scărilor, o cățelusă își strînge sub trup puii născuți în frig, de frica namilei de umbră pe care-o lași în urmă. Și clopotele bisericii nu se zgu­duie atît de tîrziu fiindcă vine nă­pas­ta, ci fiindcă ninge de două zile și oa­menilor le place să creadă în zur­gă­lăii uriași aducători de soare.

Ultima răsuflare nu se va trage î­na­­intea unui val de foc, nici nu ne-or mînca dihănii fabuloase. Trecuți și prin ape și prin flăcări, sfîrșitul va veni mai degrabă din gura noastră hulpavă după vorbe și după gusturi bănoase. De­gea­ba ne mințim că ne-ncordăm ca de a­po­calipsă, cînd mîncăm, bem și cum­pă­răm ca de Crăciun.