Poalele pe care-am adormit
Pastila de după 20 martie 2013 Niciun comentariu la Poalele pe care-am adormit 4Pe țiganca cu poalele cele mai colorate din șatra mică care ba se înrădăcinează, ba se dezgroapă de sub pasarela de la Gara din Iași o cheamă Facultatea. Nu e frumoasă, nu e curată, are-o flăcăraie în obraji și-un semn de naștere pe piept, deasupra sînului drept, ca o creangă uscată de toamnă. „O furat mama vîsc, fa, de asta”, i-a spus odată fetișoarei cu care umbla pe lîngă chioșcuri cînd au ieșit mărțișoarele. Nu e tînără, șterge pe jos cu fustele, deși pare să poarte mereu una și-aceeași, galben-muștar, plisată doar în față. Se-așază fetele pe ea cînd stau pe caldarîm și-i turtesc încrețiturile cu flori cu tot.
Facultatea nu e subțire, e greoaie și haladudă și se strîmbă la copilele ei. Numai pe una pare s-o iubească mai tare și-o strînge de trup mai drăcos, să nu-i dea drumul pînă nu îi simte pieptul zvîcnind a sufocare. Fata-i frumoasă, nu chiar așa de brunetă, nici micuță și nu se răstește ca celelalte. Iar mama o iubește parcă bolnăvicios, să n-o scape în lumea mofturoasă a celor care nu dorm pe fuste. Depinde de ea vara, cînd stă pe scîndura podului și-ntinde mîna tăcută, fără să implore. Poate dac-ar vrea să iasă, poate dacă s-ar izbăvi de menghina cu iz de vîsc a mamei ar munci curat, s-ar spăla pe mîini de banii cerșiți și-ar străpunge viața altfel. Facultatea îi dă o fustă sub cap și-atît, restul și-l înjgheabă ea, singură.
Noi, cei ce trecem pe deasupra șatrei aciuate într-un cotlon ascuns, ne culcăm pe așternuturi curate, pe-o pernă umflată de iluzii și visăm la bani ce curg odată cu creșterea minții. Însă bunăstarea asta pripită e infamă. Școala, mintea, cartea, sufletul sînt ori prea scumpe, ori prea ieftine și dacă apucă a încolți pofta de bani, nevoia de ei, nenorocitul neajuns, ne vindem unuia din diavoli. Ne-nchipuim că-nvățătura ne-a furat dreptul la a sta singuri în picioare, că ne-a slăbit fiindcă Facultatea ne strînge pe toți la fel de îndrăcit în brațe, de nevoie. Numai noi știm, însă, dacă merită să-i turtim încrețiturile sau să ne hazardăm să ne croim alte poale.
Adaugă un comentariu