Disidenți pe Internet

Scriam acum două săptămîni despre faptul că Victor Ciutacu, fos­tul redactor-șef al cotidianului „Jurnalul Național”, a părăsit pu­blicația care nu și-a mai plătit an­ga­jații de patru luni și s-a îndreptat către RTV. Acum cîteva zile, o par­te din redactorii „Jurnalului” au deschis o platformă blogspot unde au inițiat un protest anonim prin ca­re vor să facă cunoscute ne­drep­tă­ți­le pe care le suportă din partea con­ducerii instituției de presă; anonim pentru că, bineînțeles, contractul pe care îl au cu Intact Pu­bli­shing SRL le interzice orice for­mă de protest, orice abatere san­cțio­nîn­du-se cu încheierea contractului și o amendă de 5.000 de euro.

Mai mult, inițiatorii protestului suspectează faptul că acțiunea ar fi premeditată, avînd în vedere că în octombrie 2012 au fost obligați fie să-și desfacă contractul în vederea în­cheierii unuia de drepturi de au­tor, fie să-l păstreze, dar cu reducerea a 25% din salarii. Bineînțeles că cei mai mulți au preferat prima variantă, iar drepturile din decembrie încoace nu s-au mai plătit.

Cine are răbdarea să citească toa­­te postările de pe protest-jurnalul.blogspot.com poate afla cî­te­va imagini triste care caracteri­zea­ză întreaga presă românească în momentul de față, nu doar ce se în­tîmplă la „Jurnal”. Dacă la mo­guli nu se poate pune problema de in­de­pendență editorială a jurnal­iș­ti­lor, la patronii care-au fost odată o­nești au scăzut oricum standardele pentru a putea concura pe piață cu pri­mii, astfel încît cu greu se mai poa­te simți cineva cu adevărat independent. În același timp, jurnalistul este veșnic disprețuit. „Așa vă trebuie, la cît gunoi ați aruncat în stîn­ga și în dreapta”, răsună vocile mul­tor români.

E trist că după tot scandalul is­cat s-au găsit peste noapte (promisiuni de) soluții de plată a unor sa­larii, doar și doar pentru că celor de sus nu le place să le fie terfelită i­maginea. E la fel de trist că Ma­rius Tucă, directorul editorial al publicației, publică poezii pe Fa­ce­book și pe jurnalul.ro de parcă totul ar fi în regulă. Și e nedrept față de a­cești oameni care-și calcă pe demnitate și scriu în continuare într-un loc de unde aproape că nu mai speră să vadă vreodată vreun ban doar pentru că încă cred în idealul jurnalismului de calitate să fie asemuiți cu șefii lor, cei care au adus un ziar odată glorios și presa în general la starea jalnică în care sînt. E cu atît mai nedrept luînd în considerare faptul că ei sînt cei care duc ga­ze­tăria în spate și-i mai spală din cînd în cînd renumele prost, cu cîte un reportaj strălucit sau un interviu sa­vuros, în timp ce mogulii și șefii mai mici doar trag foloasele.

Însă situația asta e una, din pă­cate, generală, valabilă nu doar în ca­zul presei, ci în foarte multe do­menii: profitorii și oportuniștii a­jung departe, în timp ce oamenii de calitate, pentru care de multe ori in­teresul general primează în fața celui propriu, sînt lăsați într-un con de umbră, cu rate, frustrări și da­torii.

Ioan STOLERU