Iubita
Șah-mat 22 aprilie 2013 Niciun comentariu la Iubita 2Eliza stă pe-o parte în pat, învelită cu un cearșaf mare, alb, de spital. De azi dimineață butonează un telefon cu touch-screen și, din cînd în cînd, răspunde cu vocea joasă: „Sînt bine. Da, da, da, sînt bine”. La cap are atîrnat un mănunchi de banane și un teanc de calmante. Azi a înghițit un pumn de pastile, ca să amorțească cu totul. Diseară mai ia un pumn, ca să doarmă dusă.
La ușa salonului bate infirmiera, mieroasă ca o căpșună trîntită într-un borcan cu zahăr: „Iubita, vrei un ceai?”. Nu vrea nimic. Eliza are 24 de ani, ochii triști și înjură cu răutatea unei femei care a fost jupuită de trei rînduri de piele într-un spital, în timpul unei operații de apendicită. Pansamentele albe îi sunt lipite de la gleznă pînă la mijlocul spinării, iar ea stă îndoită de durere. O ustură. Prin unele locuri, rănile roșii au pocnit și au trecut de feșele albe. Se uită la ele și plînge surd, trecîndu-și o mînă peste șoldul bandajat. Iar plînge. Lumea trece pe lîngă ușa salonului ei, s-o vadă ca pe amărîta lumii, arsă pentru că electrocauterul a luat foc în sala de operație, iar în contact cu iodul de pe pielea ei a făcut flamă. Eliza este pentru tot spitalul „iubita”. Ieri, după ce-a sunat la televiziuni să povestească cum a fost tratată într-un spital de stat, era „țiganca care face scandal”.
„Taci, mamă!”
„Mama lor de nenorociți! Abia cînd i-am întrebat ce e cu fașele de pe mine mi-au spus că a luat iodul foc în sală. Dacă și-au cerut scuze? Mi-au spus să tac, că-s țigancă!”. Spitalul vuiește. La televizor e breaking-news, cu aceleași imagini: un picior pîrlit de sus pînă jos și-un medic care nu știe cum să-i pară rău. El a operat și așteaptă ancheta. Sau expertiza. Sau voia lui Dumnezeu, pentru că, pînă la urmă, tot aia e. Oricum, el nu e de vină că masa de operație a luat foc, iar flăcările mari au ars-o pe Eliza, cît să-i lase o cicatrice de-un metru. Asistentele chicotesc prin saloane, iar portarul e certat în gura mare de infirmiere că „dă drumul la televiziuni în spital”, așa cum dai drumul cîinilor cînd ai impresia că te pîndesc hoții. Părinții fetei stau lîngă ea. Au un nod în gît și-o furie de nu pot să și-o stăpînească. „Taci, mamă!”, țipă Eliza, în timp ce femeia a adunat în salon toți dumnezeii și morții lumii și le-a dat drumul pe gură. Peste o săptămînă ar trebui să-și ia fata acasă, așa, beteagă. Asta în timp ce spitalul primește cu zîmbete controale și anchete.
Ionela SĂVESCU
Adaugă un comentariu