Tocmeala fricoșilor

„Drepturile sînt fundamentale nu sînt, de fapt, fundamentale. Trebuie să ai și acces, trebuie să și poți. Deci drepturile fundamentale sînt fundamentale în condițiile legii”, spune deputatul Eugen Nicolcea. Con­ti­nuă Marton Arpad, care ne spune că „drepturile animalelor înseamnă că nu mai sînt abatoare”, îl atacă Va­ru­jan Pambuccian, care pios și nă­pă­dit de teoria evoluționistă, spune că „între mine și orice animal din lu­mea asta eu nu fac nici o diferență”. A­pa­­re și Ovidiu Gant, deputat al mi­no­rităților, care ne avertizează că trebuie să facem o diferență între mi­no­ritățile naționale istorice de pe teritoriul României și alte grupuri care s-au așezat în țara noastră. Cu alte cu­vinte, se taie tot ce-i după sași.

Nu-i așa că și voi ați vrea să fiți în Comisia care ne revizuiește Con­sti­tuția? Este un soi de poiana lui Io­can, numai că fierăria lui Iocan e, de fapt, un chioșc cu mici și bere, din pia­ța orașului.

Iar Moromete a fost chemat aca­să, de nevastă-sa. O astfel de poiană era și-n orașul meu natal, Botoșani, unde se adunau toți bărbații car­tie­ru­lui. „La Aurel”, pînă pe la ora 10-11, nu se auzeau decît piese populare și Radio România, însă petrecerea în­cepea cu grupul pensionarilor ju­că­tori de table, care sosea pe la un 13. Bătrînii aveau un obicei tare straniu; după cîteva pahare de țui­că sau rom și multe „poartă-n casă”, fă­ceau un soi de „Top zece lucruri pe care le-aș schimba în țară”. Fiecare ve­nea cu cîte un „amendament”, iar apoi era supus dezbaterii. Discuțiile se în­tindeau, iar „comisia” devenea din ce în ce mai mare, după ora 18.

Nu știu dacă au terminat vreoda­tă topul, se împotmoleau mereu pe la un „amendament” legat de co­muniști și femei – ce-i drept, mai so­seau femeile pe acolo și-și luau „de­putații” înapoi în colegiul casei – în­să aveau ferma convingere că po­po­rul român trebuie protejat în fața ja­fului și prădătorilor. Vedeți, de asta discutau ei, pentru că știau că ro­mâ­nii sînt naivi, iar dacă nici ei nu discu­tă despre asta, viitorul aparține co­tropitorilor.

Așa e și la noi în Comisia cu pri­cina. În loc să facă din Constituție un act care să deschidă calea către un vi­itor mai clar și mai sigur, să arătăm că statul s-a maturizat, ne izolăm și ne închidem în temerile politicienilor, par­don ale poporului român. Aces­te discuții nu stîrnesc vîntul schim­bă­rii și al reformei; acum știm mai bi­ne ce se va întîmpla în următorii 20 de ani, la ultima revizuire eram tehui de cap și fără direcție, însă acum noi nu ne folosim de aceste certitudini. Ne temem de minoritățile etnice din ța­ră, ne temem de președinte, de puterea guvernului sau de atei. Cît despre amen­damentele noi, fie zici că sînt luate din bancurile cu Radio Ere­van, fie întăresc puterea nu știu cărei ins­tituții pentru că „așa vrea poporul”.

Constituția asta arată ca o pledoa­rie a unui om care știe că la un mo­ment dat s-ar putea să fie acuzat de ceva și trebuie să își ia cîteva măsuri de precauție.

George GURESCU