Joaca de-a turistii

Un miros greu de mici, rumegus si piele tabacita s-a imbibat in asfaltul strazilor din centrul Iasului. A cuprins porii cladirilor si s-a asezat pe frunzele copacilor anemici. Atrasi poate de amalgamul de miresme, oamenii se inghesuie unii linga altii sa caute suvenirul perfect printre turtele dulci si betisoarele parfumate.

Toneta cu dulciuri e prima care atrage atentia curiosilor, indiferent de virsta. In jurul ei s-au adunat bunici cu priviri blinde si copii pofticiosi, care-si scalda lacom ochii in mormanul de turta dulce intinsa pe celofan. Atitea forme ii asteapta, de la inima la clopot la cea de casa, incit unul dintre micuti a inceput sa plinga. Decizia e prea grea pentru el, iar mama nu il lasa sa-si aleaga decit una singura. De aceea isi va cumpara o acadea. Fetele din apropiere chicotesc uitindu-se la un colier din plastic colorat. Pentru ele alegerea e mai usoara. Stiu exact pe ce vor da banii de alocatie, e deja a cincea oara cind inventariaza din priviri marfa din stand.

Citiva straini parasesc zona tonetelor cu suveniruri purtind in brate cani si farfurii cu Dracula. Le vor duce prietenilor cadouri cu specific romanesc. Tot ce vor acum este sa-si potoleasca foamea, dar cozile la gratarele cu frigarui, cu mici sfiriind si fleici de porc ii descurajeaza. Cei care nu mai rezista tentatiei se asaza cuminti la rind pentru un “chiurtos colac”. Vinzatorii de aici abia mai fac fata atitor comenzi si incearca sa rumeneasca aluatul tinind foehnul deasupra aluatului crud. Turistii se mira, isi dau coate, apoi se ingramadesc pe bancile de lemn linga pelerini.

Pastrama la separeu

Unii credinciosi infometati gusta in tacere din bucatele prajite, in timp ce altii, incalziti deja cu vin fiert, povestesc despre treburile casei, multumindu-i Sfintei din cind in cind pentru toate cele bune. Ei dau din putinul lor copiilor care cersesc la masa, si-i iarta atunci cind sterpelesc cite ceva din farfurie. Un grup sta ferit de restul multimii; cele doua mese la care sarbatoresc sint inconjurate de o prelata alba cu fermoare pina in pamint. Par a fi in carantina. Aleg pe cite unul dintre ei sa aduca platoul cu pastrama de oaie si apoi se “sigileaza” la loc. Tinerii care nu gasesc loc sa stea pornesc agale spre concertul din fata palatului. Isi cumpara peruci, coarne dracesti si bratari fosforescente, asteptind sa pocneasca pe cer lumina artificiilor. Insa ele intirzie sa apara si, unul cite unul, se dau batuti si pleaca acasa, vociferind nemultumiti: “Pfoai, imi miros toate hainele a gratar!”

Anca MATCOVSCHI