Cind nebunia devine crima

Lui Marcel ii place sa se uite la televizor la poze si reviste cu imagini. Cind da peste vreun ceas de mina, il ia si-l dezasambleaza, cautindu-i mecanismele ascunse. Dupa ce a gasit ce considera ca ii trebuie, arunca resturile in curte. Daca n-are nici o jucarie la indemina, isi numara degetele sau se leagana inainte si inapoi pe scaun. Nu paraseste curtea si iese din casa numai cind il mai trimite Mariana, mama lui vitrega, dupa o galeata cu apa. Cu focul nu s-a jucat niciodata.

Marcel are 25 de ani si este cel mai mic din cei patru copii ai lui Mihai Matei cu prima nevasta. Mai mult de jumatate din viata si-a petrecut-o in spitale, domiciliul actual fiind si cel mai putin primitor: Spitalul Psihiatric Padureni din comuna Grajduri. Este bolnav din nastere de autism si merge in fiecare an la spitalul de la Socola pentru a fi analizat si diagnosticat din nou. Pina la 19 ani a fost tinut in spitale de stat. “Cind

l-am cunoscut, in ’84, avea un an si era la Galata (n.r. Sectia Galata a Spitalului de Psihiatrie Socola din Iasi). Apoi l-am dus la Hirlau, unde a stat mai mult, vreo sase, sapte ani. Dupa aceea l-am adus iar la Iasi, undeva pe strada Raicu”, povesteste Mariana, care acum sta la casa lui Mihai din satul Bals. Desi nu au vreo legatura de singe, femeia il iubeste cel mai mult si l-a acceptat de la inceput fara sa dea vreo clipa inapoi. Pina sa-l ia acasa, mergea la spitalele in care era internat sa-l viziteze si sa vada in ce conditii mai este tinut. “Eu eram insarcinata cind a facut 18 ani. Dar la 19 am primit instiintare sa-l luam acasa si eu l-am luat. Sotul nu l-a vrut. Patru copii are din prima casatorie pe care eu i-am crescut.” Sase ani de atunci baiatul a stat in grija ei.

O bucata de lemn si o bricheta

In iarna anului trecut casa familiei Matei a luat foc de patru ori, flacarile pornind de la finul din curtea din spate. Incidentele s-au intimplat la interval de doua saptamini si de fiecare data simbata, la scurt timp dupa ce Marcel se intorcea din curte.

Lumea il banuieste pe baiat, insa mama este convinsa ca nu poate fi el faptasul: “Barbatul meu a mai avut probleme prin sat cu niste oameni si noi banuiam ca poate ei ar fi vrut sa ne faca rau. Unii mai spun ca ar fi fost colegi de-ai tatalui, altii ca erau oameni de la Hirlau, unde lucrase la o casa pe care n-a mai terminat-o, el fiind zidar de meserie. Cred ca l-a pindit cineva cind a iesit afara si a dat foc dupa, ca sa poata cadea vina pe el. Mai iesea si el noaptea, dar nu intotdeauna”, explica femeia. Singurul indiciu care ar duce catre un faptas din exterior e o bucata de lemn arsa la un capat gasita de barbat in timp ce facea curat prin curte. “A gasit-o sus, in capatul curtii, cam de unde pornea focul de fiecare data, si arata ca si cum ar fi fost aruncata de cineva, doar ca de data asta n-a ajuns destul de aproape de fin”. Cind s-au dus la Politie cu dovada, acestia au spus doar “Stati si pinditi noaptea sa vedeti cine e”.

Tatal spune ca l-a gasit cu o bricheta in buzunar dupa ultimul incident, dar Marcel n-a avut niciodata mania focului. “Prima oara cind l-am adus acasa si a vazut foc iesit repede sa vada ce este. Dar de-atunci nu l-a mai interesat si nici nu se juca cu focul. Tot ce facea era sa se uite la poze sau la reviste colorate. Ii mai aduceam de la Metro, ca au mai multe imagini. Cind lasam ceasuri de mina pe masa le desfacea si se uita inauntru si dupa gaseam resturile aruncate prin curte. Agresiv nu este si nici probleme nu ne-a facut vreodata. L-am lasat si cu chibrituri, si cu lampa aprinsa si nu s-a intimplat niciodata nimic”. Nici familia, nici Politia nu cunosc identitatea faptasului. Fie ca a fost Marcel sau ca povestea se complica, fiind vorba de vreun cont nereglat al tatalui sau vreo razbunare a cuiva din sat, cert este ca nimeni n-a s-a interesat cu adevarat de faptas. Dupa ultimul foc barbatul doar a sesizat incidentul, mentionindu-l si pe baiat, dar fara sa faca plingere.

A spus ca el a aprins focul

In aprilie Mihai si Mariana s-au despartit si ea s-a intors la casa parinteasca pentru doua luni. Dupa lege, copilul i-a revenit barbatului. Acesta s-a vazut singur cu un copil pe care nu si-l doreste si pe care n-a stiut niciodata sa-l iubeasca. Singurul parinte adevarat al lui Marcel de cind acesta a fost externat din spitalele de stat i-a fost mama vitrega. Atunci, spiritul justitiar l-a determinat pe Mihai sa rezolve problema faptasului necunoscut si sa faca plingere pentru un incident care se petrecuse cu trei luni in urma. “Sotul a ramas singur cu baiatul. N-a stiut ce sa faca cu el si a spus ca el a aprins focul”, explica femeia. Dar in incercarea de a scapa de grija copilului sau de

a-l pasa inapoi mamei vitrege, barbatul i-a intocmit tinarului dosar penal. “Nu cred ca a stiut ca se ajunge la asta. El doar nu stia ce sa faca cu baiatul. A spus ca a facut asta pentru ca nu se stia cine a fost. Noi banuiam, dar nu eram siguri.”

Intre timp, cei doi s-au impacat si Mariana a revenit la casa tatalui. Lucrurile pareau a fi revenit la normal, dar la sfirsitul verii s-a deschis si dosarul lui Marcel. Politia a venit sa-l ia de acasa, insa in urma expertizei medico-legale si psihice doctorii de la Spitalul Socola au stabilit ca el nu este responsabil de faptele sale deoarece sufera de autism. In urma stabilirii diagnosticului, tinarul a fost scos de sub urmarire penala si dus la Spitalul Padureni. Dar daca tatal retrage plingerea, se considera ca acesta nu este de acord cu scoaterea urmaririi penale, iar baiatul intra din nou in instanta.

Procesul

“Am mai avut doua procese dar eu n-am fost. Acum lucrez cu carte de munca si pot sa merg ca insotitor legal. M-am impacat si cu sotul si vrem sa-l aducem acasa. Am fost acolo si nu-mi place cum arata, cu gardul acela mare. Politia ne-a spus ca il duc la Grajduri pentru ca acolo ii tin pe cei mai periculosi, dar el

n-a fost niciodata rau. Si nici nu stiu cum il tin, ce-i dau de mincare. El maninca numai lichid, supe si borsuri. De-asta vreau sa-l aduc acasa, acolo nu stiu ce-i dau. Eu nu stiam prima oara cind l-am cunoscut si i-am facut niste cartofi prajiti. El si-a dat seama ca ceva nu-i in regula si-a luat cana cu apa pe care a turnat-o in farfurie”, continua aceasta.

In actul de internare scrie ca baiatul este spitalizat preventiv, pina isi revine, dar cum cum handicapul baiatului este din nastere, asta ar insemna sa ramina in spital toata viata. Al treilea proces ar trebui sa determine daca Marcel poate sa stea cu parintii pentru ingrijire la domiciliu sau ramine internat intr-un penitenciar de maxima securitate unde a ajuns dupa ce tatal l-a predat pe mina politiei pentru ca n-a stiut cum sa-si iubeasca propriul fiu.

“Nu stie sa plinga”

Marcel striga de bucurie cind il aude pe Ovidiu, fratele mai mare, vorbind despre discoteca. Dar ramine acasa, si nici la biserica nu merge. “Ori strimba din nas, ori se leagana si se uita lumea la el. Mai mergem la preot acasa”, explica mama. Prieteni nu are si din curte nu iese niciodata. Singurele bucurii ale baiatului sint culorile. Se uita la poze sau peste reviste cu multe ilustrate. Isi exprima fericirea rizind. In rest, ii mai place sa-si numere degetele de la miini si de la picioare. Iese din casa cind il mai trimite Mariana dupa o galeata cu apa. “Intelege daca-i spun sa aduca ceva, dar el nu vorbeste aproape deloc. De-abia stie sa raspunda la nume”, spune mama vitrega. Alteori sta retras ore intregi in camera si se leagana inainte si inapoi pe scaun. “Cred ca gaseste vreo mingiiere in asta si il las pina se opreste”, explica mama.

Lipsa lacrimilor este, poate, printre singurele daruri de la Dumnezeu. Pentru ca, daca ar putea, ar plinge in fiecare zi. Tatal, cind s-a vazut singur cu el, a facut plingere la politie pentru a-l readuce in grija nevestei iar mama naturala nu l-a cautat sau vizitat niciodata. “N-am stiut vreo zece ani de el, credeam ca poate l-a luat mama lui sa-l ingrijeasca, dar de fapt il mutasera la alt spital. Ne-au spus ca nu se poate adapta cu copiii normali si trebuie sa stea printre semeni”, spune mama vitrega, care nu doreste decit sa-l aduca inapoi acasa.

“N-are figura de om rau. Nu stie sa plinga. E rezistent si la boala. O singura data s-a imbolnavit si tot imi arata cu mina pe frunte in semn ca avea temperatura si i-am dat pastile. Dar sa-i fie rau sau sa-mi fie frica de el n-a fost niciodata cazul”, adauga aceasta. Femeia il duce anual la spitalul de la Socola pentru a fi reexaminat. “Comisiile spun ca nu e periculos, e linistit”, incheie mama. Ultimul diagnostic stabilit este de “Deficienta mentala severa cu alalie si severe tulburari de comportament pe fond sechelar de encefalopatie cronica infantila”. Doctorii au uitat sa mentioneze: “Parasit de mama, nedorit de tata dar iubit si salvat de femeia care si-a daruit jumatate din dragostea si grija materna copiilor acestora”.

Ioan STOLERU