Campanie in salopeta

Deasupra comunei Tomesti troneaza doua fete increzatoare si pline de stima de sine. Varujan Vosganian si Relu Fenechiu privesc cu oarecare complicitate pe oricine intra in localitate. Primul se vrea senator, iar celalalt deputat. Tot Relu, impreuna cu actualul primar, Stefan Timofte, asigura deasupra pompei de gaz din intersectie ca nimeni nu fura benzina de calitate adusa de la Petrobrazi. La o privire initiala, ei par singurii care stiu de alegerile ce urmeaza. “Ce, a inceput campania? Nu stiam, la noi nu vine nimeni. Cred ca merg in satele din jur sa le dea iar zahar, faina, salam”, spune Dana, o localnica.

Nasul candideaza

Adevaratii cunoscatori ai vietii politice si alegatori totodata se gasesc in circiuma satului, locul unde se aduna inteleptii pentru a pune tara la cale. Discutiile curg odata cu licoarea tulbure din pahare. Intra Mihai, baron local. Un individ ce seamana cu Al Pacino la batrinete (Nasul, partea a treia), dar cu un aer putin provincial si numai jumatate de accent de italian, evident fortat. Se recomanda oricarui strain drept Albertini Vespuccio Mancini. E ziua lui azi, dar nu vrea sa spuna necunoscutilor. Se pastreaza doar pentru prieteni. Nu la fel de secretos este insa in privinta statutului de candidat: “Cine candideaza aici? Cum cine? Eu si primarul, numai noi candidam”, se lauda omul in gura mare in mijlocul ascultatorilor involuntari. Toti i se adreseaza cu “Domn’ profesor” si ii acorda vadit respect, dar cum se intoarce spre un necunoscut il corecteaza: “Mihaie, iar te uiti in directia gresita. Treci inapoi incoa'”.

Responsabil ca rachiul

Nu vrea sa-si taie singur picioarele, dar nici sa-si descurajeze adversarii politici. Mihai stie cu cine voteaza. Cu oricine poate cinsti mai mult ca el: “La multi ani, fericire, dragoste si intelegere”, si mai ciocneste un pahar. Tacticile ii sint de invidiat, chiar si de catre un demnitar. Remes insusi ar fi fost mindru. Dupa ce-si trateaza bine vecinii de masa, scoate din diplomat pachetul electoral, unic prin excelenta: “Uitati. Am pixuri, ochelari, mape, hai sa va dau si-un Orbit. Am si salopete, daca vreti”.

Asa reuseste “Albertini” sa-i atraga pe toti care trec prin local. Chiar daca multi vin numai pentru un pahar, cu care sa-si termine pauza de masa, datorita lui Albert nu mai pleaca pina la lasarea serii. Astfel, prin pura dibacie, rezolva si problema lipsei locurilor de munca.

Dupa ce simte ca si-a indeplinit inca o datorie civica, Mihai se ridica si isi muta campania in alta parte. Cei de la mese saluta “profesorul”. Peste patru ani, un om sobru in costum negru si cu un trandafir rosu prins la piept va privi deasupra Tomestiului, cu sloganul: “O oferta pe care n-o puteti refuza”.

Ioan STOLERU