Martisor electoral

Satul Popricani incepe cind asfaltul de calitate se termina. Intreaga asezare e rupta in doua de drumul semipavat, care duce spre Botosani. De-a lungul strazii, stilpii de electricitate sint impodobiti ca de sarbatori, dar nu cu lampioane si beculete, ci cu afise electorale cu un candidat PSD la presedintia Comisiei Juridice si de Ordine Publica. Cite un ciine plictisit umbla pe trotuar, grabindu-se inspre mirosul de mamaliga, venit de nu-stiu-unde. Gradina de vara, ce trebuia finalizata in octombrie 2008, e imprejmuita de un gard ruginiu. Prin el se vad citeva rinduri de mese si scaune vopsite cu albastru. Fiecare stilp are cite un martisor rosu cu alb, un afis PSD-ist, dezlipit si pansat la loc cu banda.

Stampila pe fecioru’ lu’ Simirad

Peste drum de primarie, linga barul si alimentara din sat, se inalta o vila mare, construita pe banii betivilor care cotizeaza la crisma. In curte, linga un gard care sta sa cada, se arata un panou din lemn pe care e lipit un afis electoral rosu. Pe banca din fata barului un barbat infirm si sotia lui impart un pahar de suc. “Stam mai mult prin spitale decit acasa. Ziare nu mai luam. Eu nu stau la televizor. Consum curentul si n-am bani sa-l platesc”, zice femeia cu ochii umeziti de nevoi si greutati. Sotul intervine: “Campania trebuia sa inceapa cu doua – trei luni de zile inainte, macar. Te duci la vot asa, nu stii pe cine sa pui stampila. Am auzit ca e fecioru’ lu’ Simirad”.

Om bogat, om sarac

In curtea cu afisul electoral, “doamna patroana” cu pantaloni de trening bleumarin, intrati la apa, da instructiuni unor tineri ponositi. Are doua inele masive de aur la mina stinga, murdare de pamint, iar pe jacheta maro, urme de praf alb, care seamana a faina, desi sint de ciment sau de var. Despre afisul cu pricina aflu ca “primaria l-a pus”: “Li se parea ca am facut prea multa avere. A venit si m-a intrebat daca sint de acord. Mi-a dat cinci lei ca sa pun pe cineva sa-l bage in pamint”. Georgica, baiatul orfan care stringea cu grebla gunoaiele, profita de prezenta mea si o roaga pe “patroana” sa-i dea un pahar de rachiu la bar. Ea, catre mine: “Nu-ti face nimeni o miscare pina nu-i dai ceva”. Doamna va merge la vot, dar nu e inca hotarita: “Sa mai discut cu sotul meu, ca el este cu televizorul”.

Votez doar “daca da de beut”

Doi cai inhamati la o caruta improvizata isi fac loc pe linga masinile parcate in fata primariei. Panourile verzi, de o parte si de alta a institutiei, prezinta candidatii: trei politicieni zimbesc din afise din partea PSD, PD-L si PRM.

Primaria inghesuie in doua birouri o mina de angajati, care misuna cu foi in mina ca-ntr-un stup. Primarul, Otonel Slabu, membru PD-L, cu o camasa in patratele bine calcata, isi framinta miinile a nedumerire. Inca nu stie cu cine va vota. “O sa votez si din partidul meu pe cine trebuie, dar si din PNL, tot pe cine trebuie.” Nu face pronosticuri, dar stie ca la alegerile de la primarie din vara s-au dat alimente si bani: “S-a dat si cu suta si cu cinci sute. Asa, sa va spun cit a dat candidatul respectiv la toata lumea, n-as putea sa stiu exact”.

Pe afara, citiva flacai cu drept de vot se lauda ca voteaza “cu ala spinzurat” de stilp, doar “daca da de beut”. Primarul Otonel zimbeste, mimind o scuza:  “Pot sa va spun o intimplare de la Ministerul de Finante. Lucram la un proiect si trebuia sa ma intilnesc atunci cu o doamna si am mers in birou la dumneaei. Doamna s-a recomandat “Muscat”, si eu “Otonel””. Insa lui Otonel ii place vinul sec.

Mihaela UGLEA