Dacă prima oară a apărut acum 39 de ani ca organ al Uniunii Studenților Comuniști, revista „Opinia studențească” s-a făcut ușor remarcată ca o publicație „rebelă”, împotriva regimului, care refuza să pună poze cu dictatorul sau să-și umple paginile cu ode pro-ceaușiste. Tinerii jurnaliști care au scris aici de-a lungul anilor au reușit să se strecoare subtil printre obstacolele cenzurii comuniste.
Acum, orice om din mass-media românească recunoaște „Opinia” ieșeană ca singura școală de presă veritabilă din țară.
Primele pagini ale „Opiniei studențești” au fost publicate în aprilie 1973, revista apărînd atunci ca organ de presă al Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști (UASC) din Centrul Universitar Iași și avînd obiectivul de a reflecta viața studenților – atît condițiile de cazare și dotarea cantinelor, cît și modul de predare și atitudinea profesorilor. Cu toate astea, în revistă s-au regăsit și subiecte sociale și politice, fapt care a făcut-o să se distingă repede de alte publicații studențești din țară.
Pe vremea aceea, editarea de astfel de reviste era o inițiativă a statului comunist, ai cărui lideri habar n-aveau că pun bazele întemeierii primelor școli de jurnalism din țară. Atît revista „Opinia studențească”, cît și „Dialog” (cu care era în concurență atunci), refuzau să aibă în numele lor cuvîntul „comunist” și evitau publicarea excesivă de articole propagandistice. „Înainte, în primele pagini ale revistei se plătea datoria, cu voioșie. După aceea urmau articolele de creație literară – poezii, proză, articole SF și altele”, povestește prof. univ. dr. Daniel Condurache, actualul editor al „Opiniei” și fost redactor-șef adjunct în perioada 1984 – 1989. Pentru a reuși să publice o revistă care era, în fond, anticomunistă, studenții apelau la mai multe subterfugii: scriau articole omagiale în primele pagini, dar cu zîmbetul pe buze, rîzînd, amuzîndu-se, doar ca apoi să se bucure de libertatea de publicație din restul ziarului.
În paginile revistei studențești compromisul politic era redus la minimum. Practic, un sfert din prima pagină era doar frontispiciul și încă alte două sferturi o poză mare.
Doru Tompea, președintele de atunci al UASC și editor al revistelor studențești care apăreau la Casa de Cultură a Studenților, spune că „primele foi”, în format afiș, scrise de mînă, care apăreau în interiorul revistei erau „bijuterii” umoristice, cu pulsuri scrise acid, evitînd subtil și inteligent cenzura comunistă.
Înainte de ’89, redactorii șefi ai publicațiilor erau aleși din afara studenților de către consiliul UASC și nu trebuia să fie implicați cu scrisul la ziar. Însă în 1984, Daniel Condurache și Doru Tompea au convenit ca la „Opinia” conținutul editorial să fie împărțit în două: o parte de publicistică, de care se ocupa Daniel Condurache, și o parte culturală, care exista și pînă atunci și care era în grija lui Valeriu Gherghel. În același an, Daniel Condurache l-a convins pe președintele UASC să numească un redactor-șef student.
Astfel, niciodată între 1984 și 1989 nu a apărut poza dictatorului în paginile revistei studențești ieșene. Aceasta nu ieșea niciodată în ianuarie, cînd Ceaușescu își serba ziua de naștere. „În ianuarie ’89 chiar s-a dat dispoziție de la partid să fie topit un număr al «Opiniei», care era un număr aniversar Eminescu”, își aduce aminte Doru Tompea. Însă tinerii găseau tertipuri pentru a evita cenzura, concretizate prin sisteme de semne și coduri. „Așteptam dacă cei de la partid chiar se prind de lucrurile alea pe care ei le considerau «licențioase»”, completează acesta. „Scăpau” așa în ziar multe articole nefavorabile regimului și erau momente în care ziarul nu apărea la timp pentru că era retras sau i se oprea tipărirea. O dată Elena Ceaușescu a vrut chiar să interzică publicația.
Dedicată breslei
Încă de pe vremea aceea, revista „Opinia studențească” cultiva toate genurile și speciile jurnalistice, în ideea în care nici unul dintre acestea nu trebuie omis sau uitat. Astfel, sub rubrici intitulate „Seminar în aer liber” sau „Am fost martor la” apăreau tablete (mici pamflete literare), iar la „Paralela 45 taie bătrînul continent” și „Oameni pe care îi iubim” erau publicate reportaje. La „Semnal” apăreau eseuri literare, la „Univers” traduceri din autori străini și tot la cultural existau secțiuni de „Anchetă literară” și „Eveniment”.
După 1982, textele publicate în paginile „Opiniei studențești” nu lipseau niciodată de la emisiunea de vineri a Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca de la Radio Europa Liberă, Revista Revistelor Culturale, unde ziarul studențesc ajungea în plic din România. Asta și pentru că articolele publicate aici cît și atitudinea generală a redacției erau considerate o formă de rezistență pasivă la regimul comunist.
Revista „mergea” din mînă în mînă, nu se vindea la chioșc, apărea gratuit și circula în toate mediile, cu precădere în cel universitar. Nu avea un sistem de distribuție oficial, dar ajungea direct la toți studenții. În cămine se dădea gratuit, chiar dacă pe prima pagină avea trecut un preț. La vremea aceea avea cel mai mare tiraj din Moldova, 6000 de exemplare, în timp ce „Cronica” sau „Convorbiri literare” aveau o mie, două.
Răzbunarea fostului regim
Caracterul anticomunist al ziarului s-a simțit cel mai mult în preajma revoluției. La 22 decembrie 1989, Daniel Condurache i-a chemat la sediul revistei pe foștii și actualii redactori ai publicației iar a doua zi, de la 23 decembrie, „Opinia studențească” a început să apară o dată la două zile. Devenise astfel principalul mijloc de informare al ieșenilor într-o perioadă tulbure, în care cele mai multe ziare erau politizate.
Editorul revistei povestește cum de-atunci toate articolele publicate au devenit de opinie, „pînă și știrile erau așa”, iar Ștefan Prutianu a venit cu ideea de a pune, pentru prima oară, un preț ziarului: 5 – 6 lei. După 20 ianuarie, cînd Partidul Comunist a fost declarat în afara legii, ziarul se vindea „ca pîinea caldă”. „La sfîrșitul zilei adunam banii cu piciorul, îi strîngeam în saci și îi duceam la CEC”, își aduce aminte Daniel Condurache de succesul publicației care era situată politic împotriva lui Ion Iliescu. Ziarul ajunsese să se distribuie în toată țara, într-un tiraj de 80.000 de exemplare.
Într-o întîlnire din mai 1990, la Iași, Ion Iliescu se declara în fața a cîtorva zeci de mii de oameni împotriva „acestor inconștienți de la «Opinia»”, iar pe 21 mai, reprezentanții Agenției Rodipet, cea care se ocupa de distribuția ziarului, au spus că nu mai este cerere de nici un exemplar. Pentru prima oară, „Opinia studențească” a fost interzisă.
Revenirea pe piață
După opt ani, în 1998, „Opinia studențească” a început să apară din nou, tot la inițiativa și sub îndrumarea profesorului Daniel Condurache. De data aceasta, misiunea revistei este strict aceea de școală de presă și de loc de practică pentru studenții de la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării (DJSC) de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC). „Știam că va reuși doar în măsura în care vor veni oameni care chiar vor să facă presă. Pentru ceilalți nu avea ce să însemne”, spune Daniel Condurache. În anii 1999 și 2000, revista a avut chiar și un sediu mai mic la Cluj, un fel de sub-redacție unde apărea o ediție regională a „Opiniei studențești”. Aceasta era editată tot de un grup de tineri sub coordonarea lui Ciprian Rus, și el student la vremea aceea.
Din 1999 și pînă acum, tinerii care au publicat la „Opinia studențească” au fost premiați anual la concursuri naționale de jurnalism, competiții deschise tuturor profesioniștilor din presa românească, concurînd astfel uneori cu gazetari avînd de două ori vîrsta și experiența lor în domeniu.
Studenții de la „Opinia” au cîștigat premii pentru reportaj, actualitate internă, interviu sau expresivitate jurnalistică la Gala Premiilor Clubului Român de Presă sau Marele Premiu la Concursul Tînărul Jurnalist al Anului, organizat de Freedom House și Romanian Publishing Group. Însă cea mai mare recunoaștere a meritelor colectivului redacțional a fost oferită în 2003, cînd revista a primit Premiul „Dumitru Tinu” la Gala Premiilor Clubului Român de Presă pentru cel mai bun proiect editorial.
Nicicînd nu a trecut neînsemnată prin spațiul mediatic românesc această publicație editată de tineri studenți ieșeni. În 2003, redactorii „Observator Cultural” comentau o ediție a ziarului nostru: „Viu, pe fază, haios și «nervos» în sensul bun al cuvîntului se prezintă săptămînalul ieșean de informație, reportaj și atitudine «Opinia Studențească». Numărul din 17 – 23 martie se ocupă deopotrivă de «meserii dispărute» (focari, zetari, linotipiști…) și de problemele studenților de la Automatică și Calculatoare, de pregătirile «înarmate pînă în dinți» pentru Premiile Oscar și de viața măicuțelor de la Mînăstirea Agapia. (…) Multe ar fi de semnalat și din numerele imediat anterioare acestuia – de pildă, excelentul interviu acordat de scriitoarea Sânziana Pop, directoare a săptămînalului Formula AS.”
Păreri de care se ținea cont
Tot „Observatorul Cultural”, în anul 2000 descria „Opinia studențească”: „fără să fie o publicație culturală în sensul restrîns al cuvîntului, săptămînalul ieșean se ocupă de învățămînt, adică de o formă de – firește! – cultură și face cultură de informație de calitate: «acoperă» eficient domeniul universitar, deopotrivă în zona «serioasă», a sistemului de educație, și în zonele adiacente, de la administrația instituțiilor academice și pînă la entertainment, către care studenții au avut dintotdeauna mare aplecare. De asemenea, în paginile «Opiniei studențești» își găsesc întotdeauna loc și mici grupaje de informații, opinii și comentarii culturale, uneori interviuri mai ample cu personalități artistice și intelectuale, cîteodată chiar «suplimente» culturale, secțiuni tematice pasate în centrul revistei”.
Nu doar o materie în catalog
Astăzi, revista „Opinia veche” este în continuare o școală de presă și e editată de către studenți ai DJSC de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Mare parte din structura publicației inițiale a rămas la fel, ziarul respectînd în continuare faptul că fiecare gen publicistic își are aici locul. Studenții se întîlnesc în fiecare luni, la ședința de sumar, stabilesc subiectele săptămînii în curs, după care se-apucă de treabă, toată munca, cea de teren, tehnoredactarea și machetarea paginilor fiind făcută de către ei. Ziarul apare săptămînal, cu un tiraj de 5.000 de exemplare și se distribuie gratuit în mediul academic ieșean, la universități, la parterele căminelor, la cantinele studențești și la Casa de Cultură a Studenților unde, de la etajul al doilea, în două camere vechi și micuțe, o mînă de studenți scriu cu spor, ducînd tradiția a mai bine de 30 de ani mai departe.
De la vechi la nou
În 2003, un afacerist din Iași, vrînd să profite de pe urma numelui pe care tinerii l-au creat revistei, a înregistrat brandul „Opinia Studențească” la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), iar în 2006 a acționat publicația în instanță, editînd în același timp propria revistă cu același titlu, astfel încît în luna octombrie a acestui an studenții au început să publice sub numele de „Opinia”, simplu. Însă la motto-ul de pe prima pagină, „revistă săptămînală de informație, reportaj și atitudine”, au adăugat cuvîntul „studențească” (acesta și acum e „revistă săptămînală de informație, reportaj și atitudine studențească”), pentru a sugera astfel că aceasta este de fapt publicația originală, din ’74, și nu replica făcută de afaceristul mai sus menționat. Mai tîrziu, în toamna anului 2008, ziarul studențesc a început să apară sub numele de „Opinia veche”, similar revistei de cultură „Dilema”, care din 16 ianuarie 2004 este publicată ca „Dilema veche”.
„Eu nu am vrut niciodată să o înregistrez. «Opinia studențească» este o revistă cu un anumit statut, este pentru studenți, nu este a mea ca să o înregistrez pe numele meu. Nu mi se pare corect”, a declarat la momentul respectiv pentru „Ziarul de Iași” prof. univ. dr. Daniel Condurache, comentînd faptul că „Opinia” nu era pînă în 2003 pe listele OSIM.
Opinia și-a recîștigat, după un proces de șapte ani, în vara lui 2013, definitiv și irevocabil, numele și brandul Opinia studențească. Din octombrie 2013, ediția tipărită a Opiniei apare sub un nou proiect grafic și editorial.
***
Grădinița de presă
Brandul „Opiniei Studențești” e îndeobște asociat cu ideea unei școli de presă. Zecile de reporteri și manageri de mare calitate pe care „Opinia” i-a promovat și recomandat spre presa mare sînt garanția acestui lucru, fără doar și poate. La Cluj a fost însă un pic altfel.
„Opinia” a însemnat ceva mai mult decât o școală de presă: a fost o grădiniță de presă. Redacția revistei de pe strada Bisericii Ortodoxe era chiar o fostă grădiniță! Iar amintirile cele mai frumoase de acolo sînt, de la ședințele de sumar ținute pe băncuțe și scăunele de piticoți, de la articolele scrise buburuz pe calculatorul de pe birouașul din colț, de la printurile și decupajele din ziare care încadrau floricele și mămăruțe de carton colorat, creațiile ultimei generații de preșcolari care a precedat nașterea subredacției „Opinia Studențească” de la Cluj.
Bisericii Ortodoxe este, poate, cea mai frumoasă stradă din Cluj. De jos, din Centru, paralel cu Cimitirul Central, străduța urcă până sus, în Zorilor, acolo unde Clujul se deschide ochilor scrutători după liniște și frumusețe. Redacția era mai sus de jumătatea străzii celei lungi. O mînă de oameni, animați de entuziasmul lui Cătălin Chirilă și de pasiunea lui Bogdan Lupescu, am urcat luni de zile acea străduță, la început, poate, cu știri-pitic și reportaje-pitic, apoi cu subiecte de mai mare anvergură, încet, încet, ardelenește. Și tot așa, pînă cînd, într-o zi, am simțit că grădinița de presă se transformase într-o școală de presă. Școala de presă „Opinia Studențească”.
Ciprian RUS
Reporter special „Formula AS”
***
Pe urme de gazetă
„Opinia studențească” a format de-a lungul anilor generații întregi de jurnaliști ale căror nume sînt pregnante în presa românească de calitate. Îi amintim astfel pe cei care „au inhalat ceva fum”, tocindu-și coatele pe masa ovală din redacția „Opiniei”:
o Silviu Lupescu, director Polirom;
o Liviu Antonesei, director „Timpul”, prof. univ. dr. UAIC, Facultatea de Psihologie;
o Mihai Leoveanu redactor-șef 24 ore;
o Luca Pițu, profesor la Facultatea de Litere de la UAIC;
o Vasile Arhire, director TVR Iași;
o Valeriu Gherghel, prof. univ. dr. Filosofie și Științe Social-Politice;
o Daniel Condurache, profesor la DJSC și editor al „Opiniei vechi”;
o Alina Mungiu Pippidi, redactor „România Liberă”;
o Ovidiu Șimonca, redactor-șef „Observator Cultural”;
o Cristian Tudor Popescu, senior-editor „Gândul”;
o Radu Eugeniu Stan;
o Silviu Alupei, redactor „România Liberă”;
o Liviu Avram, redactor-șef adjunct, „Adevărul”;
o Sorin Avram, jurnalist freelancer;
o Ștefan Prutianu, profesor FEAA;
o Florin Zamfirescu director fondator cotidianul „Lumina”;
o Florea Ioncioaia, conferențiar DJSC;
o Dan Radu, consilier TVR;
o Irina Radu, director general Intact;
o Alexandru Lăzescu, președinte Ziarul de Iași;
o Marius Herghelegiu;
o Cristian Mungiu, regizor;
o Anca Comoți;
o Dorina Băeșu-Rusu;
o Bogdan Lupescu, reporter „Formula AS”;
o Cătălin Chirilă, producător executiv, emisiunea „Nașul”;
o Daniel Șandru, conferențiar Facultatea de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași;
o Răzvan Chiruță, jurnalist „România Liberă”;
o Mihai Popa, Agerpres;
o Mihai Ghiduc, redactor-șef adjunct Marie Claire;
o Doru Cobuz, reporter „Jurnalul Național”;
o Sorin Semeniuc, doctorand;
o Alexandru Sîrbu;
o Gabriela Doboș;
o Aurel Dobașu;
o Ciprian Butnaru;
o Radu Țuțuianu;
o Alex Savitescu, lect. univ. dr., director DJSC; redactor „Suplimentul de Cultură”;
o Liviu Iolu, jurnalist Adevărul
o George Onofrei, redactor-șef „Suplimentul de Cultură”;
o Diana Rotaru, jurnalist România TV;
o Anca Simina, jurnalist Gândul;
o Roxana Lupu, jurnalist freelancer;
o Andrei Ciurcanu, reporter Antena 3;
o Andrei Udișteanu, reporter Digi24;
o Florentina Ciuverca, editor Filmreporter.ro;
o Marius Adrian-Hazaparu, asist. univ. dr. la DJSC;
o Vlad Odobescu, jurnalist freelancer;
o Alina Băisan, redactor „ELLE”;
o Dana Balan, specialist social media Wikirendum;
o Andreea Archip, reporter TVR;
o Oana Balan, editor „Adevărul”;
o Ionuț Fantaziu, jurnalist Yahoo! News România;
o Ionela Săvescu, jurnalist Ringier România.
o Mădălina Cocea, PR Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
Recunoaștere națională
Studenții din echipa Opiniei au obținut, an de an, premii la concursurile naționale de jurnalism, în competiții deschise tuturor profesioniștilor din presa românească. Iată cîteva dintre acestea:
2008
o Marele Premiu la Gala Premiilor Clubului Român de Presă pentru Presa scrisă, Liviu IOLU, senior editor;
o Marele Premiu la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, secțiunea Reportaj de presă scrisă, Dana BALAN, senior-editor;
o Marele Premiu „Tînărul jurnalist al anului”, secțiunea Actualitate internă – Reportaj, Andreea ARCHIP, redactor-șef;
o Premiul pentru Jurnalism de calitate al fundației „Prețuiește viața”, Andreea ARCHIP, redactor-șef.
2007
o Nominalizare la Marele Premiu „Tînărul jurnalist al anului”, secțiunea Actualitate internă – Reportaj, Andreea ARCHIP, redactor-șef;
o Nominalizare la Premiile Clubului Român de Presă, Secțiunea Reportaj-Anchetă, Oana-Elena BALAN, redactor-șef adjunct.
2006
o Premiul pentru Interviu la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, Diana ROTARU
o Premiul pentru Reportaj de presă scrisă la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, Liviu IOLU, senior editor,
o Nominalizare la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, secțiunea Reportaj de presă scrisă, Roxana LUPU, redactor-șef adjunct,
o Nominalizare la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, secțiunile Reportaj de presă scrisă, Diana ROTARU.
2005
o Marele Premiu la concursul Tînărul Jurnalist al Anului, secțiunea Cultural, Andrei Călin UDIȘTEANU, redactor-șef adjunct,
o Marele Premiu la concursul Tînărul Jurnalist al Anului, secțiunea Social, Radu ȚUȚUIANU, senior editor,
o Mențiune la concursul Tînărul Jurnalist al Anului, secțiunea Social, Cristina Maria VRÂNCEANU, senior editor
o Nominalizare la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, secțiunea Reportaj de presă scrisă, Liviu IOLU, senior editor,
o Nominalizare la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, secțiunea Reportaj de presă scrisă, Andrei Călin UDIȘTEANU, redactor-șef adjunct.
2004
o Mențiuni la concursul Tînărul Jurnalist al Anului organizat de Romanian Publishing Group, Florentina CIUVERCĂ, senior editor (secțiunea Cultural) și Marius-Adrian HAZAPARU, secretar general de redacție (sectiunea Social)
o Premiul I la concursul Civis Media, Cristina Maria CUCU
o Premiul III și Premiul Special al Juriului la Concursul Civis Media, Marius Adrian HAZAPARU, secretar general de redacție
2003
o Premiul „Dumitru Tinu” la Gala Premiilor Clubului Român de Presă distincția a fost decernată de Comitetul Executiv al Clubului Român de Presă, redacției Opinia, formată în întregime de studenți și absolvenți ai Departamentului de Jurnalistică și Științele Comunicării de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
o Nominalizare la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, secțiunea Reportaj, pentru Ana Maria FLOREA, redactor șef adjunct Marele Premiu la concursul Tînărul Jurnalist al Anului, organizat de Freedom House și Romanian Publishing Group, obținut de Liviu IOLU, senior editor.
2002
o Premiul pentru expresivitate jurnalistică la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, Liviu IOLU, senior editor;
o Marele Premiu la Concursul Național de Jurnalism Civic pentru Profesioniști organizat de Worldvision, Liviu IOLU, senior editor
o Mențiune la concursul Tînărul Jurnalist al Anului organizat de Romanian Publishing Grup pentru Radu ȚUȚUIANU, senior editor.
2001
o Nominalizare la Gala Premiilor Clubului Român de Presă, secțiunea „Reportaj”, Radu ȚUȚUIANU, senior editor.
2000
o Mentiune la concursul Tinarul jurnalist al anului, Bogdan LUPESCU, Sorin SEMENIUC,
o Nominalizare la Gala Premiilor Clubului Roman de Presa, sectiunea Expresivitate Jurnalistica, Bogdan LUPESCU.
1999
o Mențiune la concursul „Tînărul Jurnalist al anului”, Bogdan Lupescu.
o Premiul special pentru reportaj la Concursul de creație jurnalistică organizat de Clubul Român de Presă, echipa „Opinia studențească” – Cătălin CHIRILĂ, Bogdan LUPESCU, Sorin SEMENIUC, Cristi POPA, Mihai POPA și Dana NICA,
o Revista anului, distincție conferită de revista de cultură „Contrapunct”.
Studenții se întîlnesc în fiecare luni, la ședința de sumar, stabilesc subiectele săptămînii în curs, după care se-apucă de treabă, toată munca, cea de teren, tehnoredactarea și machetarea paginilor fiind făcută de către ei. Ziarul apare săptămînal, cu un tiraj de 5.000 de exemplare și se distribuie gratuit în mediul academic ieșean, la universități, la parterele căminelor, la cantinele studențești și la Casa de Cultură a Studenților.