Borsul s-a dus pe apa simbetei

Saptamina aceasta are la el doua sticle Coca Cola de doi litri si una de Dorna la un litru jumatate. In piata Nicolina il mai gasesti o data la doua saptamini cu trei sticle de bors acru sau “crud”. Il recunosti dupa un sacou gri, gros si o sapca de la CFR. E amabil si vorbeste cu fiecare potential cumparator in parte. Oamenii nu au inceput inca sa cumpere pentru sarbatorile de iarna, iar domnul Dumitru spera sa-si vinda astazi marfa. In fiecare simbata are o doamna cam de 50 de ani care vine si ii ia prima sticla. “Cred ca e de la mine din sat, pe linga Popricani si stie ca borsul meu e bun. Numai femeile batrine vin la mine si cumpara. Pe ceilalti ii vad cum se duc la magazinul alimentar din fata mea si mai iau de acolo la un kilogram. Al lor e cincispe mii”, spune barbatul.

Din tarita cea mai buna

Are aproape 70 de ani si, de cind s-a pensionat, vine in Iasi si vinde borsul pe care-l face in timpul saptaminii. Pina la 65 de ani, a stat in cartierul Nicolina, a lucrat la CFR la intretinere. Apoi s-a mutat la el in sat. “E mai liniste acum, am aici o gradina de care mai am grija si apoi, nu mai puteam sa stau cu trenul la ureche tot timpul. Sint deja batrin si nu-mi mai place nici mirosul de ulei, nici sa aud harmalaia”. Nu mai face mult bors pentru ca nu mai vine lumea sa cumpere, mai mult vine in oras fiindca se plictiseste la el acasa. Spune ca, din cauza capitalismului, lumea s-a stricat din ce in ce mai mult, de asta nici nu-i mai cumpara borsul. “Nu vezi ca merg si iau morcovi de la magazine, aia sint morcovi buni? Au numai chimicale si coloranti”. Dupa ce a murit Ceausescu, vindea cite cincizeci de litri, atunci il facea acasa si trebuia sa se duca in sat ca sa ia tarita. La casa de la tara are doua putine, una de cincizeci de litri si cealalta, de 15 litri. Acum, cea mare nu mai sta decit pe post de lada pentru grauntele gainilor. “Imi ajunge cea mica si de multe ori imi mai ramine si trebuie sa il arunc. Nevasta e moarta de sapte ani si sint numai eu, cit bors pot sa imi fac?”.

Apa chioara, otet si sare de lamiie

Inainte ii mai veneau vecinii sa ii mai cumpere. Nu le cerea bani de multe ori, se mai ducea la ei si le lua cite o cana de vin pentru paos sau mai imprumuta si el coasa de la nea Vasile. Si ei s-au “stricat”, spune ca unii isi iau pungi de la chiosc sau se mai chinuie acasa sa isi faca. “Eu stiu de la mama mea si pina acum nimeni nu s-a plins. O sticla de doi litri iti ajunge la patru borsuri mari”, cit despre celelalte “sortimente”, “apa chioara cu otet si sare de lamiie”. Cind va fi ger, zice ca nu va mai da prin piata atit de des si se gindeste serios sa nu mai continue “afacerea” la anul. Tarita se scumpeste, faina de porumb nu mai e cea de dinainte si mai bine are grija de gradina. Poate daca-l ajuta putin criza economica si da faliment alimentara de peste drum, atunci va avea si el mai multa vinzare.

George GURESCU