Despre sexul teatrului
1001 de chipuri 16 decembrie 2008 Niciun comentariu la Despre sexul teatrului 3Piesa lui Matei Visniec, “Despre sexul femeii – cimp de lupta in razboiul din Bosnia” e despre acel razboi care nu s-a mai purtat cu gloante, obuze sau tancuri, ci cu violuri.
Dorra este una dintre victimele ce poarta in pintec copilul razboiului. A fost violata de cinci soldati. Nu mai stie daca erau musulmani, croati sau sirbi. Nu-si doreste progenitura care se va naste dintr-o strategie militara, dar nu vrea s-o dea nici Statelor Unite. Nu s-a sinucis inca pentru ca a aflat ca Dumnezeu exista. Se roaga des, incet, cu un sir nesfirsit de “te urasc”. Despre Bosnia simte la fel. “Tara mea e o mama care descopera ca la uniforma fiului ei mort lipseste un nasture. Il coase inainte sa-si ingrope fiul. Tara mea este un tata care confectioneaza o papusa pentru fetita sa de sapte ani, moarta de 346 de zile. Este o bunica obligata sa fuga din cauza apropierii frontului si care, inainte de a pleca, îmbratiseaza pragul casei. Tara mea are imaginea a trei soldati urinind pe ruinele casei pe care tocmai au distrus-o”.
Kate, psihiatrul american care se ocupa de Dorra, a fost mai intii specialista in deschiderea gropilor comune. A numarat prea multe cadavre, asa ca a hotarit sa se refugieze in Bosnia, sa se ocupe de victimele razboiului. Pe Dorra o tortureaza cu toate tehnicile subtile de terapie invatate in scoala si-i consemneaza reactiile. “Subiectul alterneaza agresivitatea cu momentele de decadere in sine insasi”. A stat atit de mult linga ea incit a innebunit. Vede in pintecele Dorrei o alta groapa comuna, plina de cadavre uscate, umflate sau putrede.
Sarcina cu abdomen plat
La Casa de Cultura “Mihai Ursachi”, in Sala Mare, un decor prea mic, prea intim si prea strimb pentru greutatea dramei. Un drapel al Statelor Unite, o toba, o masa, un castron cu apa si o saltea rosie. In boxe, muzica croata. In sala, lumina prea puternica, lasind sa se vada pe chipurile celor doua actrite ca sint prea tinere pentru a reda o asa suferinta. Matei Visniec a scris despre singuratate, durere, neputinta, despre orgolii invinse si ramasite de oameni. Vera Pantea si Irina Ciolacu, protagonistele piesei, au pasit desculte, s-au tras de haine, de par, au tremurat si s-au inrosit la fata, s-au imbratisat si s-au rostogolit pe saltea. Miercuri, 10 decembrie, suferintei din Bosnia i s-au vazut boxerii.
Laura BABAN
Adaugă un comentariu